Sentinţa – Duzina de cuvinte


 

Noduri de gânduri
s-au scurs şi s-au aşezat
într-un soi de desiş
nevăzut.
S-au lipit ca o rană
pe crengi şi-au creionat
amintiri uitate într-un colţ
decăzut.
Asimptote de rădăcini
au salvat un mesaj
părăsit sau uitat de un dor
necrezut.
Discul de cuvinte
s-a răzvrătit şi a eliberat
abţibilduri, un soi de pansament
prevăzut.
Lampadar de emoţii
s-a aprins şi-a proiectat
un gest cu gust salin
revăzut.

 

Sentimentele au dat sentinţa
şi gânduri au fost închise
fără regrete şi…
fără recurs!

Cuvinte aşternute în tabelul Psipsinei pentru “duzina de cuvinte”!!!

Sursa FOTO

25 Comments

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Ioana!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Hm! Întotdeauna este un război între gânduri şi sentimente…

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc frumos!

  1. dordefemeie – `Uneori, pentru ca un vis sa se implineasca, e suficient sa il ai.` Urszula Zybura

    Sentimentele triumfa intotdeauna. Gandurile pot sa mai astepte… :-). Frumoasa duzina ai scris.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Dor! Sentimentele triumfă întotdeauna…

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Radu!

  2. geluodagiu – Ne minţim că Unu’ a muncit cam o săptămînă să ne facă, pe noi şi lumea noastră. Eu nu cred o iotă(sunt un fel de ateu :) ). Ăla din povestea cu făcutu’ era poate doar un circar, care umbla pe la bîlciuri, îşi arăta muşchii şi ce forţă deţine în ei, rupînd demonstrativ cîte un pachet de coli A4. Si încă unul şi tot aşa, după care arunca hîrtiile rupte în două, în vînt sau în timp. Bolborosea si nişte cuvinte ca un fel blestem. Dacă poţi desluşi ce indruga, îţi răsună toata viaţa în minte blestemul. Eu, tu, el, ea, suntem jumătăţi de coală, blestemate să ne căutăm jumătatea cealaltă, de care am fost separaţi prin rupere, să ne potrivim si să devenim iarăşi un tot fericit. Am auzit mulţi tineri şi mai puţin tineri declarînd: în sfîrşit mi-am găsit jumătatea. Posibil să fie aşa dar asta nu aduce fericirea. Coala originară nu se mai poate recompune. Fiecare jumătate, purtată de vînt prin timp, pînă în momentul unic al regăsirii, a suferit modificări de culoare, datorate expunerii diferite la soare, precipitaţii, culturi, poveşti religioase. Au fost supuse unor schimbări de dimensiuni astfel încît şi suprafaţa de contact cu cealaltă parte sortită, nu mai corespunde. Ne-a mai rămas o şansă să încercăm fericirea. Un liant special, la care se lucrează de cînd e lumea asta blestemată. Il putem numi generic MUZICA(prin asta înţelegînd toate formele de artă). La intrebarea: cine sau ce ne poate face fericiţi?, eu aş răspunde: DOAR MUZICA.

    Duzina ta de cuvinte se armonizează cu micuța fotografie ce iți însoțește numele. Fotografia pare o inimă albastră iar duzina, un cântec de inimă albastră.

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      🙂 Îţi mulţumesc, Gelu! Când deschizi o uşă poţi găsi inimi în toate culorile, ale cerului şi ale pământului!

      • geluodagiu – Ne minţim că Unu’ a muncit cam o săptămînă să ne facă, pe noi şi lumea noastră. Eu nu cred o iotă(sunt un fel de ateu :) ). Ăla din povestea cu făcutu’ era poate doar un circar, care umbla pe la bîlciuri, îşi arăta muşchii şi ce forţă deţine în ei, rupînd demonstrativ cîte un pachet de coli A4. Si încă unul şi tot aşa, după care arunca hîrtiile rupte în două, în vînt sau în timp. Bolborosea si nişte cuvinte ca un fel blestem. Dacă poţi desluşi ce indruga, îţi răsună toata viaţa în minte blestemul. Eu, tu, el, ea, suntem jumătăţi de coală, blestemate să ne căutăm jumătatea cealaltă, de care am fost separaţi prin rupere, să ne potrivim si să devenim iarăşi un tot fericit. Am auzit mulţi tineri şi mai puţin tineri declarînd: în sfîrşit mi-am găsit jumătatea. Posibil să fie aşa dar asta nu aduce fericirea. Coala originară nu se mai poate recompune. Fiecare jumătate, purtată de vînt prin timp, pînă în momentul unic al regăsirii, a suferit modificări de culoare, datorate expunerii diferite la soare, precipitaţii, culturi, poveşti religioase. Au fost supuse unor schimbări de dimensiuni astfel încît şi suprafaţa de contact cu cealaltă parte sortită, nu mai corespunde. Ne-a mai rămas o şansă să încercăm fericirea. Un liant special, la care se lucrează de cînd e lumea asta blestemată. Il putem numi generic MUZICA(prin asta înţelegînd toate formele de artă). La intrebarea: cine sau ce ne poate face fericiţi?, eu aş răspunde: DOAR MUZICA.
  3. Adriana – Înșiră-te mărgăritare

    …amintiri uitate într-un colt! Mda…sunt adepta eliberării lor, indiferent de cat de bune sau rele ar fi! Stiu ca e banal şi stereotip…dar chiar ai scris curat şi frumos. Alte cuvinte…n-am!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Sunt frumoase cuvintela tale, Adriana! Amintirile nu stau niciodată prea mult uitate într-un colţ!

  4. teacher – An English teacher who loves her students and ready to help them understand the difficult stuff. You can count on me!

    Lampadarul de emoţii s-a aprins, e clar şi acel torent specific sărbătorilor de iarnă m-a cuprins în nerăbdarea lui şi m-a aruncat în faţa bradului împodobit, aşteptând renaşterea din noi!
    Minunate gândurile tale pline de emoţii! Sărbători cu bine! 🙂

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Lolita! Spiritul Crăciunului să fie cu tine în toată această perioadă minunată!

  5. Sentimentele au inchis gandurile fara recurs. Superb. Uneori asta ar trebui sa facem. Frumoasa scriere.

      • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

        Aceleaşi sentimente frumoase să le regăseşti în jurul tău!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc, Laura! Aşa ar trebui să facem.

  6. Mai da-ți o sansa
    si fa recurs
    Mai sunt atatea nespuse
    din timpul nescurs.
    Frumos mesajul tau
    ecou al sufletului tau!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îţi mulţumesc pentru sfatul tău, Maria! 🙂

  7. Vienela

    Gandurile nu pot fi niciodata inchise, la fel cum nici sentimentele nu pot fi tinute in frau. Cand te astepti mai putin reusesc sa se elibereze si sa iasa la lumina.
    Frumos ai combinat cuvintele!

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Nimic din noi nu poate fi închis, constrâns, pus la colţ! Sau dacă se întâmplă aşa ceva, urmează revolta şi evadarea…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »