A fost odat’ un roboţel,
era gălbui
şi-avea un cap trandafiriu
de fier,
dar vai, când
inima de smoală îi bătea
un dangăt ruginiu
şi înnegrit se auzea.
Până-ntr-o zi
când scumpa roboţică,
era o străvezie mititică,
s-a săturat
de-atâta cenuşiu şi fierăraie,
şi-a vrut să poarte-n piept
o inimă albastră
şi… de paie.
S-a dus la Zeul Violet
şi-n temple roşiatice
ea s-a rugat întruna,
pe verde s-a jurat
că vrea o inimă
adevărat’ acuma,
dar Zeul a privit-o
cu mirare
şi-n versuri albe el i-a spus:
“Sărmană roboţică,
ai dat în oxidare!”
Cuvinte aşternute în tabelul Psipsinei pentru duzinele de D. talentate!!!
Biata robotica! Nu-i asa ca nu ar fi patit-o, daca avea un robotel atent langa ea, care sa o curete de ceea ce e murdar, sa o apere de ceea ce este impur, sa o acopere cu un strat de iubire antioxidanta?
Aşa este, Vienela! Dar unde să găsim noi un roboţel aşa de special? De unde să îl luăm? Cineva trebuie să îi explice sărmanei cum este cu iubirea antioxidantă! Se oferă cineva? 🙂
Ce bine că m-am născut om, nu robot. Atâtea pericole la tot pasul pentru biata mașinărie. Și atâtea vise neîmplinite. Dar oxidarea aia mi s-a părut cel mai periculos blestem.
Suntem cu totii niste roboti
Cineva ne programeaza pe toti
S-alergam sau sa ne oprim
Sa ne uram sau sa ne iubim
Singura alegere ce ne e data
Este o constiinta curata
in rest, depinde de noi ca sa stim
Sa stralucim sau sa ruginim
Avem un robot ce iubeşte! 🙂
O roboţică, Radu! Şi nu ştie cum să o arate… 🙂
😆
teribil ce mi-a plăcut finalul… orice, numai să nu oxidăm!
Atenţie mare, e boală grea oxidarea! 🙂
Biata robotica, cu ce-ti gresi? 🙂
Am încercat să o provoc, să îşi deschidă sufletul! 🙂
Pingback: psi-words – duzina de cuvinte: pastel
lady gaga robotica vrea sa simta cu paie! patos si sentiment creat din penel de poet, da! 🙂
Nu e lady gaga roboţica, e doar o roboţică mică şi timidă, cu multe aşteptări de la cuvântul “dragoste”! 🙂
Simpatice versuri. Mi-a placut finalul. Pana si robotii dau dovada de sentimente … colorate. Inspirat !
Da, aşa este! Până şi roboţii au probleme cu sentimentele… 🙂
Biata robotica! Nu-i asa ca nu ar fi patit-o, daca avea un robotel atent langa ea, care sa o curete de ceea ce e murdar, sa o apere de ceea ce este impur, sa o acopere cu un strat de iubire antioxidanta?
Aşa este, Vienela! Dar unde să găsim noi un roboţel aşa de special? De unde să îl luăm? Cineva trebuie să îi explice sărmanei cum este cu iubirea antioxidantă! Se oferă cineva? 🙂
Ma tem ca este cam tarziu pentru ea. In general, roboteii buni sunt luati primii. 😉
🙂 “Şi totuşi există iubire…”. Să o încurajăm pe roboţică!
Ce bine că m-am născut om, nu robot. Atâtea pericole la tot pasul pentru biata mașinărie. Și atâtea vise neîmplinite. Dar oxidarea aia mi s-a părut cel mai periculos blestem.
Dacă roboţica e conştientă de sentimente, atunci e pe drumul cel bun şi visele se pot împlini!
Şi tu încerci cu ea tot o reprogramare…conştiinţele se modifică altfel! Nu îi mai fi programator, iubeşte-o! 😉
O iubesc, Alma! Că doar eu o repar de câte ori are probleme! 🙂 Şi am programat-o să aleagă singură…
Suntem cu totii niste roboti
Cineva ne programeaza pe toti
S-alergam sau sa ne oprim
Sa ne uram sau sa ne iubim
Singura alegere ce ne e data
Este o constiinta curata
in rest, depinde de noi ca sa stim
Sa stralucim sau sa ruginim
Să ruginim cu visuri multe! 🙂
Se pare că zeii sunt neîndurători şi lipsiţi de imaginaţie! 🙂
Neîndurători? Nu! Nu vor să se amestece! 🙂
Și totuși, poate Zeul va fi înduplecat în viitor…
Nu, nu vrea să se amestece!
Pingback: Jurnal de femeie simplă 13- să n-ai încredere în bărbaţi | Iubesc Viaţa
Pingback: Cu drag, pentru tine (Duzina de cuvinte 28) | BLOG D'AGATHA