Prezentul. Ce este prezentul? Este o clipă pierdută cândva şi regăsită într-un ocean de incertitudine. Este destin uneori furişat discret înspre noi, alteori venind brutal şi răsturnând aşteptări. Este născător de speranţe târzii sau gropar de virtuţi nedescoperite. Este povară pentru momente încremenite în tăceri fără rost. Este o cărare efemeră între nevoi şi dorinţe, ce se topeşte grotesc şi lasă un gol interzis. Prezentul poate fi şi un vers abstract într-o poezie cântată pe voci de descântec. Vă invit să citiţi poezia “Prezent” scrisă de Karla Manea.

“Prezent” de Karla Manea


 

Ne-aşteaptă destinul să ne străpungă,
Ne-aşteaptă o viaţă să ne ajungă,
Dar vine o molimă pe-o cărare de soare
Ne va doborî abstractul, oare?

 

Nu, căci ne ţinem tare!
Speranţa se scurge şi vrea alinare,
Purtăm în suflet povară-apăsătoare,
Suntem împinşi de mici în paloare!

 

Atunci când zâmbim ceva ne surâde
Uităm de păcatul ce se aude,
Acela e gândul ce răsare din cântec
Ce se preschimbâ-ntr-un descântec.

 

Karla Manea – clasa a VI-a

 

 

Prezent

 

 

 

Foto

 

Ce a mai scris Kărluţa:


18 Comments

  1. KARLA VILCEANU Reply

    “Ne-aşteaptă destinul să ne străpungă,
    Ne-aşteaptă o viaţă să ne ajungă”
    Atat de profund si de matur in acelasi timp.
    E minunat ceea ce scrie si cred ca intr-o viata anterioara , preocuparea principala a Karlei a fost sa scrie cu “condeiul pe hartie”.Un talent innascut ! Felicitari Karla !

    • Într-o altă viaţă cred că a fost ucenica lui Morfeu, şi acum îşi aşterne gândurile… 🙂

  2. E un adevarat talent Karluta. Nu e oare mult prea profunda pentru anisorii ei? Poate ar trebui sa mai fie inca copil… Imi imaginez ce fel de poezii o sa scrie cand o sa fie cu adevarat matura…

    • Aşa a fost dintotdeauna. Un copil “matur”! Nu ştiu dacă e bine sau dacă e rău! Nu ştiu dacă o va face mai fericită sau nu! Dar, aşa “funcţionează” Karla! Îţi mulţumesc, Atena!

  3. frumoasa poezie mi se pare ca totul este randuit sa se intample in plus poza aceea cu clepsidra parca adusa de valurile marii si esuata pe tarmul nisipos are un efect asupra acestui articol ..bravo!!!

  4. aş putea să spun bun găsit, deşi te-am găsit mai demult. (buni prietenii, nu?)
    bănui că autoarea este fiica ta. 🙂
    am rămas oarecum ancorată în primul vers. mă tot gândesc la această imagine, extrem de profundă pentru mintea unui om matur, darămite pentru cea a unui copil.
    de-ar fi să te rog ceva, chiar ca un necunoscut la răspântii virtuale, aş îndrăzni să te rog să ţii cu toată puterea aripile acestui copil. câtă vreme mai există astfel de sâmburi de talent în jurul nostru, în vieţile noastre, e semn că viitoarea nostră pădure de frumos nu e sortită pieirii. vom rodi mai departe şi e bine să ştii asta, e plăcut.
    mulţumesc.

    • Bine ai venit! Ne-am mai văzut prin colţuri de gânduri, aşa că suntem prieteni buni.
      Da, e vorba despre fiica mea, Karla. I-au crescut aripi puternice, frumoase, şi a învăţat deja să zboare. Eu privesc mândru spre zborul ei de copil, şi uneori mi-e teamă să nu zboare prea departe!!!

      • heeei, dar de unde ştii numele meu, cel niciodată rostit de mine în virtual? 😀
        prieteni buni să fim, deci… notez pe un alt colţ de gând să revin… cu glas de pisic pervazier.
        da, da, nepoliticoasa de mine, aşa trebuia să încep: bună, eu sunt mâţul pervazier botezat în virtualia – de alţii – psipsina.

        • Nu am ştiut că numele tău e secret, şi de “nerostit” în virtual. O greşeală impardonabilă din partea mea. Te rog să primeşti scuzele mele cele mai sincere, şi un buchet de Iasomie de Madagascar. Am modificat deja numele în comentariu, Psipsina! 🙂

          • nu e chiar aşa un secret, doar că prietenii îmi spun psi sau pisica. 😳
            belle jasmine, mulţumesc pentru ea.

  5. Felicitări Karla! Copiii ca tine mă fac să privesc cu speranță ziua de mâine. E lumea ta acum, iar noi, cei mari, nu putem decât să ne bucurăm că facem parte din ea.
    Felicitări și părinților tăi!

  6. Aşa este, Adrian! Este un copil deosebit de talentat şi profund şi o felităm din tot sufletul! Când vedem aşa copii, creşte sufletul în noi şi la fel şi speranţa.
    Ne întrebăm pe-aici, dacă nu este prea profundă. Dar îmi spune mie ceva că ştie şi ce-i aceea joacă. Felicitări, Kărluţa!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »