Citit de 12362ori!
Prezentul. Ce este prezentul? Este o clipă pierdută cândva şi regăsită într-un ocean de incertitudine. Este destin uneori furişat discret înspre noi, alteori venind brutal şi răsturnând aşteptări. Este născător de speranţe târzii sau gropar de virtuţi nedescoperite. Este povară pentru momente încremenite în tăceri fără rost. Este o cărare efemeră între nevoi şi dorinţe, ce se topeşte grotesc şi lasă un gol interzis. Prezentul poate fi şi un vers abstract într-o poezie cântată pe voci de descântec. Vă invit să citiţi poezia “Prezent” scrisă de Karla Manea.
“Prezent” de Karla Manea
Ne-aşteaptă destinul să ne străpungă,
Ne-aşteaptă o viaţă să ne ajungă,
Dar vine o molimă pe-o cărare de soare
Ne va doborî abstractul, oare?
Nu, căci ne ţinem tare!
Speranţa se scurge şi vrea alinare,
Purtăm în suflet povară-apăsătoare,
Suntem împinşi de mici în paloare!
Atunci când zâmbim ceva ne surâde
Uităm de păcatul ce se aude,
Acela e gândul ce răsare din cântec
Ce se preschimbâ-ntr-un descântec.
Karla Manea – clasa a VI-a
Szasz Sebes Paul
24/07/2013 at 09:37
Superba poezia !
Adrian
24/07/2013 at 11:02
Mulţumesc frumos, Paul!
KARLA VILCEANU
24/07/2013 at 10:43
“Ne-aşteaptă destinul să ne străpungă,
Ne-aşteaptă o viaţă să ne ajungă”
Atat de profund si de matur in acelasi timp.
E minunat ceea ce scrie si cred ca intr-o viata anterioara , preocuparea principala a Karlei a fost sa scrie cu “condeiul pe hartie”.Un talent innascut ! Felicitari Karla !
Adrian
24/07/2013 at 11:05
Într-o altă viaţă cred că a fost ucenica lui Morfeu, şi acum îşi aşterne gândurile… 🙂
dordefemeie
24/07/2013 at 10:58
E un adevarat talent Karluta. Nu e oare mult prea profunda pentru anisorii ei? Poate ar trebui sa mai fie inca copil… Imi imaginez ce fel de poezii o sa scrie cand o sa fie cu adevarat matura…
Adrian
24/07/2013 at 11:28
Aşa a fost dintotdeauna. Un copil “matur”! Nu ştiu dacă e bine sau dacă e rău! Nu ştiu dacă o va face mai fericită sau nu! Dar, aşa “funcţionează” Karla! Îţi mulţumesc, Atena!
andra
24/07/2013 at 11:21
frumoasa poezie mi se pare ca totul este randuit sa se intample in plus poza aceea cu clepsidra parca adusa de valurile marii si esuata pe tarmul nisipos are un efect asupra acestui articol ..bravo!!!
Adrian
24/07/2013 at 12:04
Îţi mulţumesc mult, Andra!
psi
24/07/2013 at 15:05
aş putea să spun bun găsit, deşi te-am găsit mai demult. (buni prietenii, nu?)
bănui că autoarea este fiica ta. 🙂
am rămas oarecum ancorată în primul vers. mă tot gândesc la această imagine, extrem de profundă pentru mintea unui om matur, darămite pentru cea a unui copil.
de-ar fi să te rog ceva, chiar ca un necunoscut la răspântii virtuale, aş îndrăzni să te rog să ţii cu toată puterea aripile acestui copil. câtă vreme mai există astfel de sâmburi de talent în jurul nostru, în vieţile noastre, e semn că viitoarea nostră pădure de frumos nu e sortită pieirii. vom rodi mai departe şi e bine să ştii asta, e plăcut.
mulţumesc.
Adrian
24/07/2013 at 15:29
Bine ai venit! Ne-am mai văzut prin colţuri de gânduri, aşa că suntem prieteni buni.
Da, e vorba despre fiica mea, Karla. I-au crescut aripi puternice, frumoase, şi a învăţat deja să zboare. Eu privesc mândru spre zborul ei de copil, şi uneori mi-e teamă să nu zboare prea departe!!!
Adrian
24/07/2013 at 15:32
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, Psipsina!
psi
24/07/2013 at 15:49
heeei, dar de unde ştii numele meu, cel niciodată rostit de mine în virtual? 😀
prieteni buni să fim, deci… notez pe un alt colţ de gând să revin… cu glas de pisic pervazier.
da, da, nepoliticoasa de mine, aşa trebuia să încep: bună, eu sunt mâţul pervazier botezat în virtualia – de alţii – psipsina.
Adrian
24/07/2013 at 15:58
Nu am ştiut că numele tău e secret, şi de “nerostit” în virtual. O greşeală impardonabilă din partea mea. Te rog să primeşti scuzele mele cele mai sincere, şi un buchet de Iasomie de Madagascar. Am modificat deja numele în comentariu, Psipsina! 🙂
psi
24/07/2013 at 16:02
nu e chiar aşa un secret, doar că prietenii îmi spun psi sau pisica. 😳
belle jasmine, mulţumesc pentru ea.
Sonia
24/07/2013 at 22:18
Felicitări Karla! Copiii ca tine mă fac să privesc cu speranță ziua de mâine. E lumea ta acum, iar noi, cei mari, nu putem decât să ne bucurăm că facem parte din ea.
Felicitări și părinților tăi!
Adrian
25/07/2013 at 00:01
Mulţumesc mult, Sonia!
Mihaela Dămăceanu
25/07/2013 at 10:29
Aşa este, Adrian! Este un copil deosebit de talentat şi profund şi o felităm din tot sufletul! Când vedem aşa copii, creşte sufletul în noi şi la fel şi speranţa.
Ne întrebăm pe-aici, dacă nu este prea profundă. Dar îmi spune mie ceva că ştie şi ce-i aceea joacă. Felicitări, Kărluţa!
Adrian
25/07/2013 at 21:27
Mulţumesc mult, Mihaela!