RSS
 

“O școală fără ziduri” de Karla Manea

09 Jan

Citit de 3391ori!

Internetul este în acelaşi timp un incubator de descoperiri fascinante și de forme grave de incultură, asta o știe orice cititor. În primul rând este un instrument și, ca oricare altul, impactul său depinde în întregime de cel care îl folosește. Ce pot afirma eu, și oricare alt neinițiat în sistemul de învățământ american, este că această țară a devenit expertă în utilizarea eficientă a internetului în sistemul de învățământ. Este nimic mai puțin decât un apendice al lui. Și nu, nu spun nicidecum că asta e soluția pentru o școală perfectă însă adevărul este că internetul aduce câteva avantaje pe care poate că și noi le-am dori. Și da, este adevărat, unele dintre aceste avantaje de care vorbesc necesită schimbări drastice în sistemul din România, însă pentru altele nu e nevoie de nimic mai mult decât un link scris pe tablă, un minim de efort. Acest articol e ceva mai pedagogic decât celelalte, întrucât fiecare paragraf ascunde o invitație. Vă rog să o primiți cu brațele deschise.

Poate că, citind introducerea articolului, vi s-a părut cumva nepotrivit cuvântul “neinițiat”. Ei bine, e termenul care descrie cel mai bine modul în care m-am simțit când m-am așezat pentru prima dată într-o sală de clasă în liceul meu american și mi s-a cerut să folosesc un laptop. Poate că aceasta reprezintă cea mai mare diferență dintre cele două sisteme de învățământ și a fost cu siguranță obstacolul cel mai greu de trecut. Poate că și singurul de altfel. Pentru că la prima oră de literatură, printr-un singur cuvânt, toți colegii mei de clasă au știut să meargă să își ia un laptop, apoi să îl deschidă cu ajutorul contului și al parolei, iar în timp ce ei intraseră pe un site destinat cursului de literatură, eu încă încercam să mă dumiresc ce trebuie să tastez ca să îl deschid.

 

Am aflat în cele din urmă că fiecare elev al liceului are un cont de gmail pe care îl folosește strict în mediul academic, care este generat automat pentru fiecare copil înscris și care dispare la finalul ciclului liceal. Aici elevul primește toate anunțurile, detaliile legate de evenimente și mesajele de la profesori. Și tot acest cont de gmail este folosit și pentru a te conecta la laptop. De asemenea, fiecare elev primea un cod numeric de identificare pe care trebuia să îl rețină și care se folosea în diferite situații, un exemplu fiind împrumutarea cărților din bibliotecă. Tot același cod numeric servea și drept parolă. Foarte simplu, clar și eficient. Contul de gmail se conectează apoi la google drive, unde urmează ca elevul să își scrie toate proiectele și eseurile. Google drive are un avantaj formidabil: opțiunea “share”. Adică printr-o simplă apăsare de buton, îi poți oferi unei persoane al cărei cont de email îl introduci opțiunea de a vedea documentul tău și de a îl edita de pe un alt laptop. În toți cei unsprezece ani de școală pe care i-am petrecut în România, nu am văzut pe nimeni niciodată să folosească google drive și vă garantez că este o idee foarte bună. Îmi amintesc de toate proiectele în care ne trimiteam câte un power point de zece ori de la un coleg la altul încercând să mai facem vreo modificare când iată, atunci când am avut ca temă să scriu împreună cu colegii mei o piesă de teatru în America, modificam patru persoane în același timp.

 

Articolul integral poate fi citit aici, pe site-ul Revistei “Știință și Tehnică”.

 


 

Articole despre experiența americană:

 


4.83 avg. rating (96% score) - 6 votes
 

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

Translate »
%d bloggers like this: