RSS
 

O poezie protest – Amintire din Cartierul Negru

04 Dec

Citit de 3022ori!

Pentru că nu am reuşit să postez luni o “poezie-floare”, o voi face miercuri cu un alt gen de poezie, “poezie-protest”. O poezie din perioada comunistă ce se pliază perfect pe realităţile “mirifice” ale societăţii româneşti din această epocă post-decembristă. Recunoaşteţi “interpreţii”?

“Amintire din Cartierul Negru” de Adrian Păunescu

 

În oraşul mic din oraşul mare
n-au mai venit gunoierii,
şi toţi ceilalţi au refuzat
să creadă
că au devenit gunoieri.
Şi ceea ce-i necăjea
nu mai era nici măcar noua lor postură,
ci faptul că plăteau în continuare
leafa gunoierilor.
Şi s-au revoltat,
şi s-au plâns,
şi au făcut proclamaţii
şi-n mitinguri entuziaste
ridicau pumnii
către clădirile oficiale,
către legi,
către guvernanţi.
Şi, din când în când,
erau împrăştiaţi
de poliţie,
care arunca asupra lor
trâmbe de gunoi,
căci apă nu mai era.
Şi iarăşi se adunau rebelii
celui de-al treilea gunoi mondial.
Voiau să vorbească şi ei cu cineva,
cu mai marii
şi mai tarii,
să pună problema cuiva care s-o rezolve,
Şi nici măcar nu mai era problema gunoiului
şi nici a lefurilor date pe nedrept gunoierilor,
şi nici măcar
a abuzurilor poliţiei
care-i gonea pe manifestanţi cu salve de gunoi.
Uitaseră toate aceste probleme,
Nu-i mai interesa decât
motivul
pentru care
nimeni
nu voia să stea de vorbă cu ei.
Şi, atunci,
li s-a arătat
pe un promontoriu curat,
pe care tocmai terminaseră să-l cureţe ei,
protipendada oraşului.
Şi primarul
le-a spus:
“Spor la treabă, băieţi! O.K. Noroc!”
Şi abia atunci au înţeles
că el era
fostul şef al gunoierilor
şi că ei deveniseră
gunoieri.
Atunci au înţeles,
Şi s-au apucat
să sporească
gunoiul.

manipulare

 

Sursa Foto

 


Articole asemănătoare:


0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 
21 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    05/12/2013 at 07:25

    Eternul Adrian Paunescu!
    N/u o stiam.

     
    • Adrian

      05/12/2013 at 09:55

      Eternul şi imprevizibilul Adrian Păunescu. De ce nu îi dai un Like lui Păunescu? Crezi că nu merită?

       
      • Radu Thor

        07/12/2013 at 18:07

        Poate nu merit eu, Adrian! 🙂

         
  2. dor

    05/12/2013 at 11:29

    Nici eu nu o stiam… E bine ca ai postat-o.

     
    • Adrian

      05/12/2013 at 13:06

      Îţi mulţumesc, Dor! Îţi place?

       
  3. Mugur

    05/12/2013 at 20:41

    Nu știam nici eu această poezie.
    Mulțumesc!

     
    • Adrian

      05/12/2013 at 21:02

      Îţi mulţumesc, Mugur! Nu îmi spune nimeni dacă îi place sau nu???

       
      • Mugur

        05/12/2013 at 21:15

        Mie-mi place! Altfel nici nu intram să comentez sau să mă ating de butonul like!
        Știi cumva și anul în care a fost scrisă?

         
        • Adrian

          05/12/2013 at 21:28

          Nu ştiu anul când a fost scrisă, dar este publicată în 1990, într-un volum de poezii cenzurate din epoca ceauşistă, poezii din perioada 1968-1989.

           
          • Mugur

            05/12/2013 at 21:40

            Nu știu cum de nu am dat peste ea, caci am volumul în casă! Iată că mai am și scăpări. Mulțumesc pentru informație!
            Și eu am postat câte ceva din Păunescu, dar blogul meu nu este așa bine organizat ca al tău.

             
          • Adrian

            06/12/2013 at 16:53

            Păunescu este unul din poeţii mei de suflet. Îmi plac foarte mult versurile lui. Pe vremuri când citeam foarte des din poeziile lui, obişnuiam să marchez poeziile preferate. Aceasta e una din ele.

             
  4. maya

    07/12/2013 at 10:30

    Când țiganul ajunge împărat
    își uita șatra și cortul de unde-a plecat.
    Se crede pe vecie sus-pus
    sporește gunoiul când pică de sus.

     
    • Adrian

      07/12/2013 at 16:40

      Când ipocritul, incultul, obsedatul de ideologii obscure…

       
  5. maya

    07/12/2013 at 10:32

    Am comentat pentru că mi-a plăcut
    Dacă nu-mi plăcea, aș fi tacut
    dar fii pe pace, nu totdeauna când tac
    înseamnă că nu-mi place….

     
    • Adrian

      07/12/2013 at 16:43

      Eram convins că o să îţi placă… 🙂

       
  6. Cititorul | Iubesc Viaţa

    08/12/2013 at 08:23

    […] plăcea să răspundă întrebărilor Nina, Ciufulici, Radu, Adrian, Zina. Prietenii din clubul psi se joacă […]

     
    • Adrian

      08/12/2013 at 12:23

      Pregătesc leapşa… 🙂

       
  7. Vienela

    08/12/2013 at 09:13

    Nu o stiam, inca cumva, prin nu stiu ce mijloace obscure, ma duce cu gandul la cartea pe care o citesc acum “Jurnalul unui an prost”. Uite un fragment de pe prima pagina:
    “Daca, in ciuda a ceea ce bunul-simt impune ca evidenta, acceptam premisa ca statul a fost creat de noi sau de inaintasii nostri, atunci trebuie sa acceptam si ceea ce implica aceasta: anume ca, daca am fi vrut, noi sau inaintasii nostri am fi putut crea statul intr-o alta forma; si ca am putea sa-l schimbam, daca am lua o hotarare colectiva in acest sens. Dar fapt e ca, si in colectiv, cei care se afla sub autoritatea statului, care apartin statului, vor descoperi ca este foarte greu sa-i schimbe forma; ei -adica noi- nu au puterea sa-l aboleasca”.

     
    • Adrian

      08/12/2013 at 12:27

      Interesantă opinie! Cred că oamenii s-au cam săturat de revoluţii, vor o evoluţie liniară şi corectă, de aici încercarea de a sta sub autoritatea statului. Prea multe prăbuşiri, prea multe războaie, prea multă ură…

       
      • roxana manea

        08/12/2013 at 21:40

        mi se pare mult mai potrivita astazi poezia, nu in epoca ceausista. Ai dreptate, Adi, prea multe razboaie, prea multa ura… tare mi-e teama ca asta este inceputul….

         
        • Adrian

          09/12/2013 at 00:25

          Să fim optimişti… 🙂

           
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: