Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Ce fel de ochi mi-a dat iubirea” de William Shakespeare – Sonet
Ce fel de ochi mi-a dat iubirea, dacă
Ce e nu văd cum e şi văd ce nu e?
Sau, de văd bine, mintea mea săracă
Strâmb judecă ce ştiu ei drept să spuie!
De-o fi frumos aceea ce-i îmbată
De ce-ar pretinde lumea că mă-nşel?
De n-am dreptate, Dragostea mi-arată
Că ochii ei şi-ai lumii nu-s la fel!
O, cum te poţi în Dragoste încrede
În ochiu-i ars de plâns şi privegheri?
Nici soarele, cât nu-i senin, nu vede…
Minune-ar fi văz limpede să-i ceri!
Viclean Amor! Cu lacrimi mă orbeşti
De teamă c-aş putea vedea cum eşti.
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Panteism
-
O floare şi o poezie – Baladă pentru Eminescu
-
O floare şi o poezie – De-abia plecaseşi
-
O floare şi o poezie – Fărîme de concert
-
O floare şi o poezie – Eşti singură
Încet, încet să nu ne-audă
Alţi oameni şi nici umbra lor
Ascultă-mă să-ţi spun povestea
Amarului ce-şi zice dor….
Sursa-caietul cu coperţi albastre cenaclul literar, clasa 11-a, 1985 .
Frumos. Tare sunt curios cum arată “neprevăzutul” din acest caiet cu coperţi albastre!!!
Doar neprevazut ! Chiar si pentru mine !
Nu l-am mai deschis de 30 de ani ! 🙂
Foarte rău că nu l-ai mai deschis!
Frumos tare leandrul cel rozuliu, cat depsre vicleanul amor…, stie el de ce ne mai pacaleste uneori, altfel, daca am vedea totul limpede si clar, n-am mai iubi niciodata…
Ce searbădă ar fi viaţa dacă nu am fi orbiţi!