RSS
 

O floare şi o poezie – Sfîrşit de anotimp

09 Sep

Citit de 2383ori!

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Flori

 

“Sfîrşit de anotimp” de Nichita Stănescu

 

Eram atît de atent,
încît se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefăcîndu-se-n stîlpi răsuciţi.

 

Eram atît de atent,
încît plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric,
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.

 

Deodată
m-am trezit atît de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi-nvelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

 

Eram atît de atent,
încît
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes
 
14 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    09/09/2013 at 13:28

    Ooo! Nichita Stanescu. Unul din preferatii mei!
    Frumoasa poezie,frumoasa floare.

     
    • Adrian

      09/09/2013 at 13:33

      Am reţinut de la “Adolescenţi pe mare” că Nichita e unul din preferaţii tăi! 🙂

       
      • Radu Thor

        09/09/2013 at 17:58

        De “Poveste sentimentala” ce zici ?
        Ce memorie! Tie iti place Minulescu, parca.

         
        • Adrian

          09/09/2013 at 18:12

          Foarte frumoasă! Cel mai citit îmi este Păunescu, printre preferaţi: Minulescu, Bacovia, Nichita.

           
          • Radu Thor

            09/09/2013 at 20:05

            Bacovia e prea trist.
            Paunescu e mult, tumultos si bun.
            Imi mai place Marin Sorescu.

             
          • Adrian

            09/09/2013 at 22:35

            Ah, l-am uitat pe Marin Sorescu, “dacă nu cer prea mult”! Nu l-am mai citit de mult, muuuult de tot! Îmi place şi Sorescu.

             
  2. maya

    09/09/2013 at 18:28

    Un lac imi este gandul
    pe care plutesc nuferi albi
    de ras sau de plans.
    deasupa e cerul
    dedesupt e-un abis
    plutesc intre dor
    si-un vis interzis.
    Ce bine ca exista cuvantul!

     
    • Adrian

      10/09/2013 at 11:00

      La început e un vis interzis, pentru ca apoi să devină un vis comun!

       
  3. Centurion

    10/09/2013 at 21:47

    Ai cerut Sorescu… facă-ţi-se voia 😀

    Shakespeare – Marin Sorescu

    Shakespeare a creat lumea în şapte zile
    În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
    În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
    Şi celelalte sentimente.
    Şi le-a dat lui Hamlet, lui Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
    Lui Othello şi altora
    Să le stăpânească, ei si urmaşii lor,
    În vecii vecilor.
    În ziua a treia a strâns toţi oamenii
    Şi i-a invăţat gusturile:
    Gustul fericirii, al iubirii, al deznădezdii
    Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
    Până s-au terminat toate gusturile.
    Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră
    Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire
    Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă
    Critici literari
    Şi să-i conteste opera.
    Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului,
    A dat drumul clovnilor
    Sa facă tumbe,
    Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
    Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
    În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative
    A pus la cale o furtună,
    Şi l-a învăţat pe regele Lear
    Cum trebuie să poarte coroana de paie
    Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii
    Şi l-a creat pe Richard al III-lea
    În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
    Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe,
    Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
    Ar merita să vadă şi el un spectacol
    Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
    S-a dus să moară puţin.

     
    • Adrian

      10/09/2013 at 23:22

      Îţi mulţumesc pentru Sorescu, Centurion! Uau! Câţi ani au trecut de când nu am mai citit această poezie!!!

       
      • Centurion

        11/09/2013 at 17:40

        Destui, de prin clasa a IX-a sau a X-a nu reţin exact… cum spuneam, mulţi, f. mulţi ani de atunci 🙂

         
        • Adrian

          11/09/2013 at 22:28

          Eu l-am citit şi o perioada după liceu! 🙂

           
  4. Adriana

    11/09/2013 at 18:22

    Sunt mai bună, mai caldă, mai inţeleaptă. Măcar cât citesc…versuri.

     
    • Adrian

      11/09/2013 at 22:27

      Eşti oricum aşa cum ai spus! Dacă citeşti şi un vers, totul se colorează cu un mic zâmbet!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: