Skip to content

O floare şi o poezie – Sfîrşit de anotimp

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Flori

 

“Sfîrşit de anotimp” de Nichita Stănescu

 

Eram atît de atent,
încît se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefăcîndu-se-n stîlpi răsuciţi.

 

Eram atît de atent,
încît plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric,
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.

 

Deodată
m-am trezit atît de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi-nvelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

 

Eram atît de atent,
încît
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.

 


Articole asemănătoare:


14 thoughts on “O floare şi o poezie – Sfîrşit de anotimp”

            1. Ah, l-am uitat pe Marin Sorescu, “dacă nu cer prea mult”! Nu l-am mai citit de mult, muuuult de tot! Îmi place şi Sorescu.

    1. Un lac imi este gandul
      pe care plutesc nuferi albi
      de ras sau de plans.
      deasupa e cerul
      dedesupt e-un abis
      plutesc intre dor
      si-un vis interzis.
      Ce bine ca exista cuvantul!

    2. Ai cerut Sorescu… facă-ţi-se voia 😀

      Shakespeare – Marin Sorescu

      Shakespeare a creat lumea în şapte zile
      În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
      În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
      Şi celelalte sentimente.
      Şi le-a dat lui Hamlet, lui Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
      Lui Othello şi altora
      Să le stăpânească, ei si urmaşii lor,
      În vecii vecilor.
      În ziua a treia a strâns toţi oamenii
      Şi i-a invăţat gusturile:
      Gustul fericirii, al iubirii, al deznădezdii
      Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
      Până s-au terminat toate gusturile.
      Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră
      Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire
      Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă
      Critici literari
      Şi să-i conteste opera.
      Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului,
      A dat drumul clovnilor
      Sa facă tumbe,
      Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
      Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
      În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative
      A pus la cale o furtună,
      Şi l-a învăţat pe regele Lear
      Cum trebuie să poarte coroana de paie
      Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii
      Şi l-a creat pe Richard al III-lea
      În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
      Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe,
      Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
      Ar merita să vadă şi el un spectacol
      Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
      S-a dus să moară puţin.

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

    Translate »
    %d bloggers like this: