Citit de 8116ori!
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Sfîrşit de anotimp” de Nichita Stănescu
Eram atît de atent,
încît se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefăcîndu-se-n stîlpi răsuciţi.
Eram atît de atent,
încît plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric,
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.
Deodată
m-am trezit atît de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi-nvelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.
Eram atît de atent,
încît
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Romanţă cu noi doi
-
O floare şi o poezie – Proprietarul de munţi
-
O floare şi o poezie – Arca
-
O floare şi o poezie – Turism
-
O floare şi o poezie – Ca mîine
Radu Thor
09/09/2013 at 13:28
Ooo! Nichita Stanescu. Unul din preferatii mei!
Frumoasa poezie,frumoasa floare.
Adrian
09/09/2013 at 13:33
Am reţinut de la “Adolescenţi pe mare” că Nichita e unul din preferaţii tăi! 🙂
Radu Thor
09/09/2013 at 17:58
De “Poveste sentimentala” ce zici ?
Ce memorie! Tie iti place Minulescu, parca.
Adrian
09/09/2013 at 18:12
Foarte frumoasă! Cel mai citit îmi este Păunescu, printre preferaţi: Minulescu, Bacovia, Nichita.
Radu Thor
09/09/2013 at 20:05
Bacovia e prea trist.
Paunescu e mult, tumultos si bun.
Imi mai place Marin Sorescu.
Adrian
09/09/2013 at 22:35
Ah, l-am uitat pe Marin Sorescu, “dacă nu cer prea mult”! Nu l-am mai citit de mult, muuuult de tot! Îmi place şi Sorescu.
maya
09/09/2013 at 18:28
Un lac imi este gandul
pe care plutesc nuferi albi
de ras sau de plans.
deasupa e cerul
dedesupt e-un abis
plutesc intre dor
si-un vis interzis.
Ce bine ca exista cuvantul!
Adrian
10/09/2013 at 11:00
La început e un vis interzis, pentru ca apoi să devină un vis comun!
Centurion
10/09/2013 at 21:47
Ai cerut Sorescu… facă-ţi-se voia 😀
Shakespeare – Marin Sorescu
Shakespeare a creat lumea în şapte zile
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente.
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othello şi altora
Să le stăpânească, ei si urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toţi oamenii
Şi i-a invăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădezdii
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire
Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului,
A dat drumul clovnilor
Sa facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroana de paie
Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
Adrian
10/09/2013 at 23:22
Îţi mulţumesc pentru Sorescu, Centurion! Uau! Câţi ani au trecut de când nu am mai citit această poezie!!!
Centurion
11/09/2013 at 17:40
Destui, de prin clasa a IX-a sau a X-a nu reţin exact… cum spuneam, mulţi, f. mulţi ani de atunci 🙂
Adrian
11/09/2013 at 22:28
Eu l-am citit şi o perioada după liceu! 🙂
Adriana
11/09/2013 at 18:22
Sunt mai bună, mai caldă, mai inţeleaptă. Măcar cât citesc…versuri.
Adrian
11/09/2013 at 22:27
Eşti oricum aşa cum ai spus! Dacă citeşti şi un vers, totul se colorează cu un mic zâmbet!