RSS
 

O floare şi o poezie – Sfîrşit de anotimp

09 Sep

Citit de 10080ori!

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Flori

 

“Sfîrşit de anotimp” de Nichita Stănescu

 

Eram atît de atent,
încît se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele îngheţau în jurul meu,
prefăcîndu-se-n stîlpi răsuciţi.

 

Eram atît de atent,
încît plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbuşea-n întuneric,
şi parcă niciodată n-aş fi-ncercat
frigul.

 

Deodată
m-am trezit atît de departe
şi de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca şi cum mi-aş fi-nvelit simţurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

 

Eram atît de atent,
încît
nu te-am recunoscut, şi poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
şi treci prin aşteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de triumf.

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes
 
14 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    09/09/2013 at 13:28

    Ooo! Nichita Stanescu. Unul din preferatii mei!
    Frumoasa poezie,frumoasa floare.

     
    • Adrian

      09/09/2013 at 13:33

      Am reţinut de la “Adolescenţi pe mare” că Nichita e unul din preferaţii tăi! 🙂

       
      • Radu Thor

        09/09/2013 at 17:58

        De “Poveste sentimentala” ce zici ?
        Ce memorie! Tie iti place Minulescu, parca.

         
        • Adrian

          09/09/2013 at 18:12

          Foarte frumoasă! Cel mai citit îmi este Păunescu, printre preferaţi: Minulescu, Bacovia, Nichita.

           
          • Radu Thor

            09/09/2013 at 20:05

            Bacovia e prea trist.
            Paunescu e mult, tumultos si bun.
            Imi mai place Marin Sorescu.

             
          • Adrian

            09/09/2013 at 22:35

            Ah, l-am uitat pe Marin Sorescu, “dacă nu cer prea mult”! Nu l-am mai citit de mult, muuuult de tot! Îmi place şi Sorescu.

             
  2. maya

    09/09/2013 at 18:28

    Un lac imi este gandul
    pe care plutesc nuferi albi
    de ras sau de plans.
    deasupa e cerul
    dedesupt e-un abis
    plutesc intre dor
    si-un vis interzis.
    Ce bine ca exista cuvantul!

     
    • Adrian

      10/09/2013 at 11:00

      La început e un vis interzis, pentru ca apoi să devină un vis comun!

       
  3. Centurion

    10/09/2013 at 21:47

    Ai cerut Sorescu… facă-ţi-se voia 😀

    Shakespeare – Marin Sorescu

    Shakespeare a creat lumea în şapte zile
    În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
    În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
    Şi celelalte sentimente.
    Şi le-a dat lui Hamlet, lui Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
    Lui Othello şi altora
    Să le stăpânească, ei si urmaşii lor,
    În vecii vecilor.
    În ziua a treia a strâns toţi oamenii
    Şi i-a invăţat gusturile:
    Gustul fericirii, al iubirii, al deznădezdii
    Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
    Până s-au terminat toate gusturile.
    Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră
    Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire
    Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă
    Critici literari
    Şi să-i conteste opera.
    Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului,
    A dat drumul clovnilor
    Sa facă tumbe,
    Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
    Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
    În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative
    A pus la cale o furtună,
    Şi l-a învăţat pe regele Lear
    Cum trebuie să poarte coroana de paie
    Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii
    Şi l-a creat pe Richard al III-lea
    În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
    Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe,
    Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
    Ar merita să vadă şi el un spectacol
    Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
    S-a dus să moară puţin.

     
    • Adrian

      10/09/2013 at 23:22

      Îţi mulţumesc pentru Sorescu, Centurion! Uau! Câţi ani au trecut de când nu am mai citit această poezie!!!

       
      • Centurion

        11/09/2013 at 17:40

        Destui, de prin clasa a IX-a sau a X-a nu reţin exact… cum spuneam, mulţi, f. mulţi ani de atunci 🙂

         
        • Adrian

          11/09/2013 at 22:28

          Eu l-am citit şi o perioada după liceu! 🙂

           
  4. Adriana

    11/09/2013 at 18:22

    Sunt mai bună, mai caldă, mai inţeleaptă. Măcar cât citesc…versuri.

     
    • Adrian

      11/09/2013 at 22:27

      Eşti oricum aşa cum ai spus! Dacă citeşti şi un vers, totul se colorează cu un mic zâmbet!

       
 
Translate »
%d bloggers like this: