Citit de 10313ori!
Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Primăvara” de Nichita Stănescu
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Prea-i prunc iubirea
-
O floare şi o poezie – Noapte de unul singur
-
O floare şi o poezie – Începutul
-
O floare şi o poezie – Romanţă negativă
-
O poezie protest – Amintire din Cartierul Negru
Radu Thor
04/03/2014 at 08:45
Spre ruşinea mea poezia asta nu o ştiam!
Mulţumesc Adrian!
Adrian
04/03/2014 at 10:23
Ţi-a plăcut poezia?
dor
04/03/2014 at 10:30
Nici eu nu o stiam. Vine primavara, sa moara ofticosii de ciuda :))
Adrian
04/03/2014 at 11:06
E plin “câmpul” de ofticoşi! Mulţumesc, Dor!
psi
04/03/2014 at 16:16
de fiecare dată când îl citesc pe El, realizez că primăvara era pe deplin a lui. şi că noi, cei care ne prefacem a ne juca cu cuvintele, suntem nişte mici muritori. atât de mărunţi, atât de puţini…
Adrian
04/03/2014 at 16:49
Ce bine că mai putem să ne aducem aminte de EL!
Vienela
06/03/2014 at 10:45
Cam cate fete-s astazi deflorate? Cam prea multe, mult mai multe decat erau pe vremea cand Nichita a scris poezia… 🙁
Adrian
06/03/2014 at 13:13
Cu siguranţă, o explicaţie ar fi că se iubeşte mai mult acum! 🙂 Eşti de acord cu mine?
Vienela
06/03/2014 at 13:16
Da, dar nu se mai iubeste platonic… 😀
Adrian
06/03/2014 at 13:28
Da, iubirea platonică a rămas captivă printre rime. 🙂 În “stradă” totul se consumă repede şi se trece la “nivelul” următor! 🙂