Un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Poveste” de George Bacovia
Îţi aduci aminte ziua cînd ţi-am spus că eşti frumoasă,
Cînd cu buzele de sînge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă
Lăsînd gîndul spre amorul înţeles de-atîtea ori…
Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră întunecată
Ca o pală rătăcire coborînd din alte zări.
Ah, mi-ai spus atît de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultînd decît şoptirea singuraticei păduri,
Îţi opreai cu mîna sînul şi zîmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputînd să-l mai înduri.
– Ha, ha, ha, rîdea ecoul, de rîdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.
Îţi aduci aminte ziua cînd ţi-am spus că eşti frumoasă,
Cînd, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultînd ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-îndepărtat?
8 Comments
M-au umplut de culoare povestea si imaginea din dimineata aceasta. Dar unde este floarea? Ma obisnuiesm sa o vad nu doar sa o port in gand… 🙂
Floarea este ascunsă în umbra paşilor desenaţi peste scârţâitul frunzelor căzute în dansul gesturilor lente! Îţi mai aduci aminte?
Mulţumesc, Dor! 🙂
Ce bine că nu m-ai sarutat vreodat’
să n-avem în suflet regrete
ce bine ca n-ai spus adio și c-am aflat
că te-ai intors cu bine, poete .
Saptămână frumoasă, Adrian!
Îţi mulţumesc, Maria! Sper să mă fi întors! Incerc. Nu am reuşit total.
Şi tu să ai o săptămână minunată!
N-a fost toamna friguroasă
Mai curând a fost frumoasă
Însă iarna cea geroasă
Stă la pândă, nemiloasă
Crudă şi păcătoasă
Lasă să vină şi ea cu un pic de zăpadă! Nemiloasă o fi, dar păcătoasă nu e! 🙂
Ei atunci:
Crudă şi nespus de frumoasă
E foarte bine aşa!