RSS
 

O floare şi o poezie – Pământul

11 May

Citit de 1613ori!

Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Floare

“Pământul” de Lucian Blaga

 

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

 

N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?

 

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea – îndoielnic şi supus –
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

 

Pământul răspundea.

 

 

 

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote
 
4 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    13/05/2014 at 09:49

    Lucian Blaga e mut ca o lebădă… din autobiografie.
    Parcă şi Marin Preda scrie despre el în “Cel mai iubit dintre pământeni” dacă nu mă înşel

     
    • Adrian

      13/05/2014 at 23:01

      Aşa este cum “spui” tu, Radu.

       
  2. dordefemeie

    17/05/2014 at 18:00

    Frumoasa alegere. Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa citesc aceasta poezie.

     
    • Adrian

      17/05/2014 at 19:32

      Ce plăcut e uneori să te întinzi pe spate, în iarbă, şi să priveşti cerul. Mulţumesc, Dor.

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: