Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Prea-i prunc iubirea” de William Shakespeare
Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri!
Dar cugetul e pruncul ei, se ştie!
Deci, drag trişor, zadarnic mă-mpoveri
Cu vini ce ţi se-ntorc asupră-ţi ţie!
Trădat de tine, azi mă văd trădându-l
Pe bietu-mi gând. Şi carnea, ea ce-aşteaptă?
De-i spun că-n dragosti cel ce-nvinge-i gândul
Spre tine, luat drept pildă, ea mă-ndreaptă.
Şi nu-mi ascultă spusele, trofeu
Avându-te, şi-i mândră că ţi-e roabă
Şi că dă-n brânci muncind când eşti la greu
Şi-alăturea că-ţi cade când e slabă.
Nu-s orb de cuget când “iubire”-o chem.
Mă-nalţ şi cad prin ea ca sub blestem.
William Shakespeare-nu ştiu de ce, dar chiar nu-mi place.
Probabil vine de undeva din clasa a noua! Sau poate am eu o hibă-n cultură!
Aşa ca acum spun pas. 🙁
6 Comments
Azi, in zi de 13, pica bine poezia asta, e ca o rupere de ritm 🙂
Mai degrabă o rupere de nori! 🙂
William Shakespeare-nu ştiu de ce, dar chiar nu-mi place.
Probabil vine de undeva din clasa a noua! Sau poate am eu o hibă-n cultură!
Aşa ca acum spun pas. 🙁
Şi ce înseamnă asta? Că ai citit doar prima strofă? 🙂
Nuuu, că nu pot! Când intru pe un articol ori îl citesc pe tot ori doar titlul!
Deci… ai citit doar titlul! 🙁