Un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Îmbrăţişarea” de Nichita Stănescu
Cînd ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.
Oh, ne-am zvîrlit, strigîndu-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atît de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu costele-aş fi vrut.
Şi eu l-am înţeles tărziu, atunci când am descoperit în mine nişte rime zburdalnice! Într-o zi m-am înţepat în talpă şi atunci ea mi-a spus:
“Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,…”.
De atunci am devenit prieten cu Nichita!
O fi relaxant blogul meu dar tot nu am scăpat de senzaţia că sunt ca o fântână secată!!! 🙂 Am nevoie de ceva emoţie ca să mă reîncarc… 🙂
Între coastele tale
mai sus, acolo unde inima bate
voi săpa cu palmele goale
o fântână. O voi umple cu apă vie
Se va oglindi în ea, suflete răsturnate.
Navigand pe netul din Romania iata ca am gasit pe pagina dumeavoastra.
Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de
calitatea informatiilor de pe aceasta pagina si va doresc
cat mai mult succes!
O imbratisare si de la mine… 🙂
O primesc cu inima deschisă! 🙂
o poezie foarte buna
Mulţumesc frumos!
Păi, dacă vine de la Nichita, o primesc şi o dau înapoi întregii lumi! 🙂
Sau cui vrea s-o primească!
Semnează Old Mocasin! 🙂
Păi, tu de ce crezi că am postat iar Nichita, măi Old Mocasin??? 🙂
Nu ştiu, oare pentru că îţi place?
Pentru că îmi place Nichita, pentru că ştiu că prietenului meu Radu îi place Nichita… şi dat mai departe îmbrăţişări! 🙂
Mult timp mi s-a parut Nichita greoi si ciudat… Abia cand am crescut am inceput sa il inteleg, iar astazi il ador!
Ce relaxant este blogul tau acum! 🙂
Şi eu l-am înţeles tărziu, atunci când am descoperit în mine nişte rime zburdalnice! Într-o zi m-am înţepat în talpă şi atunci ea mi-a spus:
“Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,…”.
De atunci am devenit prieten cu Nichita!
O fi relaxant blogul meu dar tot nu am scăpat de senzaţia că sunt ca o fântână secată!!! 🙂 Am nevoie de ceva emoţie ca să mă reîncarc… 🙂
Între coastele tale
mai sus, acolo unde inima bate
voi săpa cu palmele goale
o fântână. O voi umple cu apă vie
Se va oglindi în ea, suflete răsturnate.
Şi când sufletele vor fi perfect conturate, din fântână vor ţâşni rime împerecheate…
…zici că esti fântână secată? Uite cum l-ai inspirar pe …old mocasin, alias Radu.
Mă bucur că l-am inspirat pe Radu. Dar pe mine cine mă inspiră? 🙂
Navigand pe netul din Romania iata ca am gasit pe pagina dumeavoastra.
Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de
calitatea informatiilor de pe aceasta pagina si va doresc
cat mai mult succes!
Mulțumesc frumos!