RSS
 

O floare şi o poezie – Îmbrăţişarea

18 Nov

Citit de 2882ori!

Un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Flori

 

“Îmbrăţişarea” de Nichita Stănescu

 

Cînd ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lăsa să-l străbată.

 

Oh, ne-am zvîrlit, strigîndu-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atît de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

 

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu costele-aş fi vrut.

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote
 
16 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. dor

    18/11/2013 at 10:00

    O imbratisare si de la mine… 🙂

     
    • Adrian

      18/11/2013 at 11:14

      O primesc cu inima deschisă! 🙂

       
  2. turbo

    18/11/2013 at 12:20

    o poezie foarte buna

     
    • Adrian

      18/11/2013 at 18:10

      Mulţumesc frumos!

       
  3. Radu Thor

    18/11/2013 at 18:35

    Păi, dacă vine de la Nichita, o primesc şi o dau înapoi întregii lumi! 🙂
    Sau cui vrea s-o primească!
    Semnează Old Mocasin! 🙂

     
    • Adrian

      18/11/2013 at 19:08

      Păi, tu de ce crezi că am postat iar Nichita, măi Old Mocasin??? 🙂

       
      • Radu Thor

        18/11/2013 at 19:33

        Nu ştiu, oare pentru că îţi place?

         
        • Adrian

          18/11/2013 at 22:46

          Pentru că îmi place Nichita, pentru că ştiu că prietenului meu Radu îi place Nichita… şi dat mai departe îmbrăţişări! 🙂

           
  4. Vienela

    19/11/2013 at 11:39

    Mult timp mi s-a parut Nichita greoi si ciudat… Abia cand am crescut am inceput sa il inteleg, iar astazi il ador!
    Ce relaxant este blogul tau acum! 🙂

     
    • Adrian

      19/11/2013 at 15:37

      Şi eu l-am înţeles tărziu, atunci când am descoperit în mine nişte rime zburdalnice! Într-o zi m-am înţepat în talpă şi atunci ea mi-a spus:
      “Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
      si ti-as saruta talpa piciorului,…”.
      De atunci am devenit prieten cu Nichita!
      O fi relaxant blogul meu dar tot nu am scăpat de senzaţia că sunt ca o fântână secată!!! 🙂 Am nevoie de ceva emoţie ca să mă reîncarc… 🙂

       
  5. maya

    22/11/2013 at 09:01

    Între coastele tale
    mai sus, acolo unde inima bate
    voi săpa cu palmele goale
    o fântână. O voi umple cu apă vie
    Se va oglindi în ea, suflete răsturnate.

     
    • Adrian

      22/11/2013 at 23:41

      Şi când sufletele vor fi perfect conturate, din fântână vor ţâşni rime împerecheate…

       
  6. Adriana

    22/11/2013 at 21:18

    …zici că esti fântână secată? Uite cum l-ai inspirar pe …old mocasin, alias Radu.

     
    • Adrian

      22/11/2013 at 23:40

      Mă bucur că l-am inspirat pe Radu. Dar pe mine cine mă inspiră? 🙂

       
  7. Ora Exacta

    15/12/2015 at 11:41

    Navigand pe netul din Romania iata ca am gasit pe pagina dumeavoastra.
    Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de
    calitatea informatiilor de pe aceasta pagina si va doresc
    cat mai mult succes!

     
    • Adrian

      15/12/2015 at 23:37

      Mulțumesc frumos!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: