Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“De-abia plecaseşi” de Tudor Arghezi
“De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Fărîme de concert
-
O floare şi o poezie – Eşti singură
-
O floare şi o poezie – Rar
-
O floare şi o poezie – Adolescenţi pe mare
-
O floare şi o poezie – De-or trece anii…
6 Comments
Poezia asta imi e foarte aproape de suflet datorita domnului Tudor Gheorghe, de ca care am si invatat-o, tot ascultandu-i melodiile – http://www.youtube.com/watch?v=WtALqbrS-Uk
Mă bucur că am postat o poezie care ţi-e aproape de suflet!
Îmi place mult Tudor Arghezi! Are niște poezii foarte frumoase :X
Câte amintiri literare! Mulțumesc pentru ele.
Și eu îți mulțumesc pentru vizită, Roxi!
Cu drag. 🙂