RSS
 

O floare şi o poezie – Cîntec vechi de lună nouă

31 Mar

Citit de 1472ori!

Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Floare

“Cîntec vechi de lună nouă” de Nichita Stănescu

 

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele şi de lut
ardea pe străzi şi nu l-am cunoscut.

 

În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
şi pasul greu mi se-aşternea nătîng
… şi fluieram, aşa, ca să nu plîng.

 

Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mei pustii şi goi,
nici în surîsul meu nedăruit
şi tot credeam că poate n-am murit.

 

Ieşise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut şi, gol de gînd,
trecui aşa-nainte, fluierînd.

 

 

 

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote
 
6 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    01/04/2014 at 10:06

    Da, da ştii doar cât de mult Îmi place! 🙂

     
    • Adrian

      01/04/2014 at 16:01

      Cum aş putea să uit! Ştiu că îţi place Nichita.

       
  2. maya

    01/04/2014 at 18:54

    În felinarele cu iz de primăvară
    lumini se aprindeau pe înserat
    în suflet se-aprindea speranța prima oara
    înmugurind atunci cănd îl credeam uscat.

     
    • Adrian

      01/04/2014 at 23:25

      A-nmugurit în suflet o lumină,
      şi peste noapte ea a strălucit…

       
      • maya

        02/04/2014 at 06:52

        Acum iubirea poate să vină
        drum lin o așteaptă sub ram înflorit.

         
        • Adrian

          02/04/2014 at 09:41

          … în aerul rarefiat şi pur…

           
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: