Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
„Ca mîine” de George Bacovia
Cu steaua care s-a desprins,
Ce piere-acum în haos
O inimă poate s-a stins
Spre veşnicul repaos.
Ca mîini şi-a noastră va cădea
În stricta veşnicie
Cine-o căta mîhnit spre ea?
Vai, nimeni… cine ştie!
Articole asemănătoare:
-
O floare şi o poezie – Albatrosul
-
O floare şi o poezie – Nocturnă
-
O floare şi o poezie – Shakespeare Sonet
-
O floare şi o poezie – Panteism
-
O floare şi o poezie – Baladă pentru Eminescu
8 Comments
”Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.”
Scurt si plin de semnificatii… Foarte frumos se asorteaza cu marea de flori galbene…
Intentia ta e buna, dar lunea toata poezia din lume nu reuseste sa imi insenineze ziua!!
Dacă te opreşti o clipă ca să asculţi muzica versurilor, ca să simţi mireasma florilor, ai să observi că până şi soarele alungă norii, chiar şi într-o zi de luni!
Cam trista ! Desi e Bacovia !
Radu, uneori şi tristeţea are farmecul ei!
Mie mi se pare ca lunea este numai buna pentru o poezie si o floare…. Iti trebuie ceva forta pentru a ramane voios/voioasa pe tot parcursul zilei si aceasta este una din cele mai bune metode.
Mă bucur că eşti de acord cu mine, Alexandra.