RSS
 

O floare şi o poezie – Amintiri

16 Sep

Citit de 3096ori!

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!

Flori

 

“Amintiri” de Alexandru Macedonski

 

În mintea omului rămîne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar şi-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

 

Aci revăd o albă casă…
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzişuri, vii şi flori pe cîmpuri
Şi porumbei cu aripi albe!

 

Aci mă văd pe alte ţărmuri
Pribeag prin ţările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stînci şi vechi ruine!

 

Aci revăd, revăd un tînar…
La braţ el poartă o femeie…
Le bate inima-n unire
Şi află-a raiurilor cheie!

 

Pădurea-n umbră le-nfăşoară
Amorul lor ca un tezaur
Şi soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

 

Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Cînd verşi atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ş-abia ne laşi o suvenire?

 

Cu dedicaţie pentru Centurion

 


Articole asemănătoare:


5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote
 
10 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    16/09/2013 at 17:36

    Ce-a facut Centurion sa primeasca dedicatia asta? 🙂
    Nu ca n-ar merita din plin!!!

     
    • Centurion

      16/09/2013 at 18:42

      Până şi în Roma antică se cunoşteau metodele prin care se obţin unele privilegii… 😆

       
      • Adrian

        16/09/2013 at 22:02

        Am luptat împreună în aceeaşi legiune! 🙂

         
  2. Adriana

    16/09/2013 at 18:03

    O saptamană plină de fericire -ţi doresc! Sper că ai găsit pana fetei tale!

     
    • Adrian

      16/09/2013 at 22:09

      E agitaţie mare, din nou la şcoală, la grădi! Nu am găsit pana, dar Măriuca mi-a spus să nu fiu supărat că ea oricum mă iubeşte!

       
  3. Centurion

    16/09/2013 at 18:34

    Mersi, Adrian 🙂
    Mi-ai făcut o mare surpriză… ah, da strofa a 4-a a reuşit să mă poarte departe în trecut, într-o zi de toamnă, e drept ceva mai târzie… Eşti fantastic, de unde ai ştiut?! 😯

    Mereu de-un timp m-am socotit
    Prin ce m-aş face fericit?
    Prin rang, prin nume, prin avere,
    Sau printr-o viaţă de plăcere?
    Şi când văzui pe cel bogat
    Ducând un trai împovărat
    Că bea în mierea lui otravă,
    Şi când văzui că prin plăceri
    Să nasc şi grije şi dureri,
    Am stat atunci la chibzuire,
    Şi pentru-a vieţii fericire
    Am hotărât că mi-e de-ajuns
    Un suflet de al meu pătruns,
    Condei, cerneală, cuget bun
    Şi-n tabachera mea tutun.

    Fericirea – A. Macedonski

    PS: Condei şi cerneală ştiu că ai… nu ştiu dacă ţi-e de trebuinţă tutunul.

     
    • Adrian

      16/09/2013 at 22:13

      Instinctul de visător! 🙂
      Asta da fericire!
      Cu tutunul nu stau deloc, dar un fir de iarbă de la munte e tocmai potrivit!
      Mă bucur că ţi-am provocat o bucurie!

       
  4. maya

    16/09/2013 at 22:08

    Cântec în doi

    Şi vine toamna iar’
    ca dup-un psalm aminul.
    Doi suntem gata să gustăm
    cu miere-amestecat veninul.

    Doi suntem gata s-ajutăm
    brinduşile ardorii
    să înflorească iar’ în noi
    şi-n toamna-aceasta de apoi.

    Doi suntem, când cu umbra lor
    ne împresoară-n lume norii.
    Ce gânduri are soarele cu noi —
    nu stim, dar suntem doi.
    Lucian Blaga

    Maria iti doreste o saptamana cu soare la sfarsitul careia sa ai numai amintiri frumoase!

     
  5. dor

    17/09/2013 at 08:13

    Foarte delicata poezia aleasa de tine. La fel si florile. Multumesc pentru clipa de calda reverie.

     
    • Adrian

      17/09/2013 at 16:00

      Elegantă şi atentă ca de fiecare dată. Îţi mulţumesc pentru atenţia ta, Dor!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: