RSS
 

O floare şi o poezie – Albatrosul

29 Jul

Citit de 1751ori!

Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!


Floare

 

“Albatrosul” de Baudelaire

 

Pe punţi, spre a-şi trece vremea, adesea marinarii
Prind albatroşi de mare care se-aţin nebuni
De foame, după nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârşirea albastrelor genuni.

 

Abia l-au prins matrozii şi l-au lăsat pe scânduri,
Că regelui din nalturi, stingher, şovăitor,
Aripile i-atârnă ca două albe rânduri
De vâsle de corăbii târâte-n urma lor.

 

Înaripatul oaspe e jalnic, fără vlagă,
El care mândre aripi în cer desfăşura!
O pipă-n gură-i pune un matelot, în şagă,
Şchiopând imită altul infirmul ce zbura.

 

Ca prinţu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domină-n univers,
Dar exilat în lume, în râset şi batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedică din mers.

 


Articole asemănătoare:


0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 
4 Comments

Posted in Poezie

 

Tags: , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Alexandru Budici

    29/07/2013 at 15:48

    Frumoasa poezie 🙂

     
    • Adrian

      29/07/2013 at 15:52

      Mulţumesc frumos!

       
  2. dordefemeie

    29/07/2013 at 16:40

    Ce frumos aseamana Baudelaire poetul cu o pasare fara aripi atunci cand nu scrie, cand coboara printre muritorii de rand… :-). Multumesc.

     
    • Adrian

      29/07/2013 at 18:46

      E o poezie superbă!
      Finalul se potriveşte foarte bine cu Eminescu:
      “Trăind în cercul vostru strâmt
      Norocul vă petrece,
      Ci eu în lumea mea mă simt
      Nemuritor și rece.”

      Mulţumesc pentru comentariul tău!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: