Stăteam amândoi la masă… faţă în faţă. Ne aşezasem de fiecare parte a mesei, între noi doar gânduri şi un pahar gol. Ne aruncam priviri curioase prin pahar şi dincolo de el se reflectau indiferenţe. Am venit singuri dar ne-am aşezat împreună. Niciunul dintre noi nu a vrut… nici să se aşeze dar nici să plece. Ne cunoşteam, sau cel puţin aşa speram, şi totuşi ne eram străini. Privirile s-au încrucişat amuzate şi au alunecat către paharul gol. Era ca un spaţiu nefiresc şi uitat în centrul universului. Masa devenise propria noastră cale iar noi… gravitam la capătul privirilor ce străpungeau paharul gol.

paharcuviseUrme uşoare  de gânduri au început să se nască pe faţa exterioară a paharului. Şi înspre mine, şi înspre tine. Şi s-au pornit ca într-o mişcare de urmărire să se caute. Nu se ştie cine pe cine a prins dar s-au cuprins într-un singur cerc, un cerc de gânduri comune. Cercul a pătruns în interior şi gândurile au rămas captive, împreună, neţinând cont de indiferenţa ce se vrea scăpată din pahar.

Am încercat să îţi vorbesc dar cuvintele s-au lipit de pahar şi au fost înghiţite în interior. Până la tine a ajuns doar un murmur caraghios şi stingher. Mi-ai zâmbit. “Ai spus ceva?” Am repetat iar sunetul m-a trădat şi de această dată. Cuvintele s-au năpustit din nou către pahar şi s-au amestecat printre urmele de gânduri. Le-am văzut apoi rotindu-se şi ciocnind câte un gând pictat în cercul comun. Cu fiecare ciocnire o formă încerca să se înfiripe şi să atragă atenţia ei. Din aceste ciocniri s-a întrupat un singur cuvânt. Şi a evadat nepierzându-şi substanţa. “Dansezi?”

Muzica ne-a învăluit privirile nereflectate şi un vals picurat s-a scurs pe faţa de masă scăldând-o în emoţii murmurate. Un vis de la mine s-a prins în vals cu un vis de la tine. Şi valsul s-a purtat fără sfârşit pe cercul de gânduri, pe gura paharului. Un vals în echilibru, printre gânduri  comune, ce învaţă paharul să reflecte un altfel de dorinţe.

Vis după vis plonjează în paharul tot mai plin şi noi rămânem la fel de îngânduraţi, la fel de indiferenţi. “Ai spus ceva?” “Nimic! M-a prins o uşoară ameţeală şi simt că îmi pierd echilibrul!”

Am devenit un Psi-lunatic iar pe ceilalţi îi găsiţi în tabelul Psipsinei.

 

 

Sursa FOTO

22 Comments

  1. Nu ştiu dacă-i de vină melodia pe care o ascult sau scrierea ta, dar spre sfârşit începusem un balans, a dans. Şi după tendinţa spre rotire cred că aducea mai mult a vals decât a baladă rock. 🙂

    Vis după vis negăm încercând indiferenţa ca pe un zid de apărare.
    Orbi şi surzi credem că ciobul nu taie şi nu doare.
    Echilibrul? O iluzie în balans nesfârşit
    a cărui punct de sprijin numai pare să stea neclintit.
    De-aceea ameţim aparent fără motiv.
    Cu tot efortul, indiferenţa e-un eveniment fictiv.

    • Indiferenţa e un laitmotiv… doar valsul ne mai scoate din acest echilibru indiferent… 🙂

  2. oglinzile sticlelor de pe masa
    pe toti si pe toate din ochi le lasa
    ca sa iasa si sa ne degaje dorinta
    de-a vrea sa-mpartim in doi neputinta!

  3. Imi pot imgina deja, in toate detaliile, valsul lunecat, intr-un echilibru perfect dar atat de precar, pe marginea paharului plin de cuvinte – imagini…

  4. De multe ori nici nu mai este nevoie de cuvinte, cand clipa valsului se apropie. Amestecate sau nu, sonore sau mai putin sonore, cuvintele isi pierd importanta. Trebuie numai sa invatam cum se danseaza, sa ne putem pastra echilibrul… Restul vine de la sine… 😉

    • Dansul este doar un joc al gesturilor, gesturi născute în interior, gesturi ce nu au nevoie de cuvinte… 🙂

  5. Pingback: Echilibristică într-un pahar cu vise | Alma Nahe

  6. Pingback: Psiluneli-Echilibristică într-un pahar cu vise | Cățărătorii

  7. Pingback: Echilibristică într-un pahar cu vise | file din poveste

  8. Un vals in echilibru pe o gură de pahar
    Unde statea ecoul cuvintelor şoptite
    Un vals purtat in cerc pe al dragostei hotar
    E visul orişicui ce ritmul vietii….simte!

    • Foarte inspirate versurile tale, Adriana!

      Când ritmul vieţii l-ai pierdut,
      Şi dragostea a evadat peste hotare,
      Un vals în echilibru e tot ce-i de făcut,
      Printre ecouri şi pe margini de pahare! 🙂

    • Valsul mai scapă câteodată şi în realitate, dar destinul lui e legat de gura paharului cu vise!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »