La început a fost albastrul…

…o picătură de albastru căzută din cer şi prelinsă pe o frunză de cireş ce tremura a şoapte în geamul meu. De pe frunză a picurat a rană în căuşul palmei mele şi într-un gest de uimire mi-a poposit pe tâmplă gând nenăscut. S-a amestecat apoi cu imagini de vise într-un dans duios pe retină, desenând în paşi emoţii după emoţii. După fiecare dans îmi plonja în adâncurile mele şi îmi stropea pereţii sufletului, creionând cuvinte ce îşi căutau înţelesul, cuvinte ce îşi căutau locul în fraze nescrise.

Tort2La început a fost “caietul cu coperţi albastre“, o agendă primită de la un prieten şi coleg de şcoală. O agendă ce s-a transformat într-un jurnal, în propriul meu jurnal, în singurul meu confident, în “Caietul cu poezii”. În el s-au aşternut gândurile mele, emoţiile, trăirile, bucurii şi dezamăgiri. În el s-au înfiripat primele “mâzgălituri” ce s-au vrut versuri, gânduri “încrucişate”, rime îmbrăţişate. În el am scris cu bucăţi din mine, în el mi-am găsit refugiu şi adăpost.

Într-o zi am închis caietul, l-am ascuns într-un colţişor şi am plecat. M-am abandonat, mi-am părăsit albastrul, cuvintele, rimele… şi am coborât în stradă, devenind un renegat, un exilat, o mască ce îşi ducea existenţa departe de suflet.

CaietulDupă douăzeci de ani o bucăţică desprinsă din mine a dat deşteptarea. Un pui de om, o fetiţă de câţiva anişori, Karla, propria fiică, ea este cea care a făcut să vibreze ceva adormit în mine, ea este cea care mi-a redeşteptat colţişorul abandonat cu atâţia ani în urmă. Am descoperit în ea un copil cu o sensibilitate aparte, cu o imaginaţie bogată şi cu un talent deosebit. Odată ce a stăpânit scrisul şi cuvintele, a început să se joace cu acestea şi să-şi aşeze pe hârtie gânduri care m-au înfiorat, fraze care mă teleportau în trecut spre emoţii adormite, spre cel ce fusesem cândva. Puiul meu a evoluat frumos şi m-a uimit în continuare cu uşurinţa cu care se “juca” în preajma metaforelor, cu gingăşia cu care “atingea” simboluri desprinse din profunzimi, din adâncimi dincolo de vârsta ei.

Şi astfel s-a născut acum doi ani “Blog-ul lui Adrian”. S-a născut ca o poartă spre sufletul meu şi ca o unealtă al cărui scop era încurajarea Kărluţei să scrie. Nu mi-am închipuit că voi mai scrie ceva, doar mi-am făcut curaj să îmi postez aici, în paginile blogului, câteva poezii scrise cu mulţi ani în urmă. Mă gândeam ce vor spune cititorii mei despre acele poezii înflăcărate, poezii cu parfum de adolescent, poezii postate de un adult cu ceva ani în acte, chiar dacă în suflet sunt mult mai puţini. Cu inima strânsă am postat prima poezie, fie ce-o fi! Apoi au urmat şi celelalte, una câte una. Am prins curaj şi am început să scriu. Bine, rău, mi-am deschis sufletul şi am postat aici emoţii, sentimente, gânduri, amintiri.

Karla a continuat să scrie, cu prezenţe doar pasagere în paginile blogului. Cu greu am scos texte de la ea. Deşi la început părea că blogul e un motiv de tensiune între noi, cu timpul relaţia noastră s-a schimbat mult în bine. Blogul are rolul lui în ecuaţia noastră, pentru că blogul m-a schimbat, m-a schimbat profund.

Şi eu am continuat să scriu. Am scris atunci când am simţit că vreau să transmit ceva. Am tăcut atunci când nu îmi regăseam cuvintele. Au trecut doi ani, s-au împlinit doi ani de când am început să mă redescopăr puţin câte puţin, emoţie cu emoţie, cuvânt cu cuvânt. Doi ani de când sufletul meu pluteşte liber într-o lume atât de dragă, doi ani de libertate.

Sunt Adrian Manea! Sunt Blog-ul lui Adrian! Sunt un suflet liber!

La mulţi ani, Blog-ul lui Adrian!

P.S. Prieteni dragi, vă aştept la tort. Bătaie cu frişcăăăăăăăăăăăăăă!

Poezie_caiet

Sursa Foto

 


Articole asemănătoare (despre micuţul meu):


13 Comments

  1. Inseamna mult, oricati ani ar trece!

    Totul se masoara in sentimente si cum tu, Adrian, le traiesti intens si cu daruire, blogul tau are subsanta de adanci interiorizari. Sa-ti fie bucurie, dar si refugiu, comunicare, dar si taceri, sa-ti fie suflet viu de impliniri!

    La multi ani frumosi, cu inspiratie si metafore ce-ti descriu atat de delicat EUL!

    • Îţi mulţumesc mult, Desi. Frumos spus “totul se măsoară în sentimente”…

    • Ai gustat din tort? Nu cred, văd că ai pe frişcă pe nas… 🙂

    • Păzea, Radu! Zboară o felie de tort spre tine. Atenţie la mustaţă! 🙂

  2. La multi ani Adrian! La multi ani Blogul lui Adrian! Au trecut 2 ani frumosi, sa mai treaca multi altii macar la fel 🙂

    • Dor, mulţumesc mult. Te-ai privit în oglindă? Ha!Ha!Ha! Nu ştiam unde a dispărut frişca! 🙂

    • O petrecere de suflete libere. 🙂 Nu mai este frişcă dar găsim nişte cremă… 🙂

  3. Cât de inspirat ai spus: “doi ani de libertate”! O libertate a spiritului pierdută în măruntul care ne cotropeşte zilele, o libertate uitată pe undeva în adolescenţă, reînvăţată pagină cu pagină pe blog.
    Fiica ta e o norocoasă cu un tată care îi înţelege şi îi încurajează pasiunea pentru cuvânt, pentru idee.
    La mulţi ani de libertate, Adrian! 🙂

    • Mulţumesc, Carmen. Amândoi suntem norocoşi, eu şi Kărluţa avem atâtea în comun, pasiuni comune ce ne leagă foarte mult dincolo de relaţia tată-fiică!

  4. Buna, e pentru prima data cand va vizitez blogul si vreau sa va spun ca imi place ceea ce faceti! mult succes si continuati tot asa… v-am adaugat la favorite 🙂

    • Bună,
      Bine că m-am uitat în spam, altfel ștergeam comentariul odată cu celelalte.
      Mulțumesc pentru vizită și pentru apreciere, Daria!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »