Stăteam aplecat peste coala de hârtie cu privirile fixate pe un colţ de cuvânt. Lumina se rostogolea blândă în fuioare şi se amesteca cu gândurile mele printre rânduri neterminate. Citeam fraza de la început şi după câteva momente gestul se frângea undeva la mijloc, la mijlocul foii, ca şi cum în acel moment ceva se frângea în mine, într-un mijloc de suflet, iar pe margine se războiau între ele consoane. Priveam neputincios spre rândurile neterminate, spre vocale dispărute pe un val aruncat în afara sufletului, în timp ce tristele mele consoane se înecau într-un râu de cerneală.
Timpul se scurgea nemilos şi implacabil. Ca o curea, mă strângea şi mă sufoca indiferent la neliniştile mele. Oră după oră se pierdeau pe foaia de hârtie rămasă nescrisă. În jur doar o linişte sufocată de respiraţii adânci. Stiloul încerca repetat şi tardiv să mute sentimentele pe foaie, să le aştearnă acolo ca pe nişte martore ce nu pot fi pierdute în lungi momente de tăcere. Dar nu reuşea decât un tremurat ca de trestie între degetele mele înfrigurate. Iar sentimentele nu pot fi cuprinse într-o dâră de cerneală, oricât ar fi de închisă şi strălucitoare ca un colier. Sentimentele se vărsau ca un pahar umplut până la refuz, şi acopereau foaia de hârtie atingând toate cuvintele neterminate.
Maree de sentimente umflau cuvintele şi le întindeau peste zonele vide, desenând ceva, şi linii frânte, şi linii curbe, cu tuşe neclare dar sigure. Cu stiloul prăbuşit lângă foaia de hârtie, urmăream îngândurat conturul care căpăta tot mai mult un sens. Liniile alergau emoţionate pe contur de petale, dând în final o formă de floare. O floare plină de vocale, o floare în care consoanele se aşează liniştite în poala lor, a gândurilor nescrise pănâ la capăt.
Melancolic ca un dascăl de cuvinte, cu un uşor zâmbet în colţul gurii, încerc să mângâi duios curbele vocalelor mele dragi, pe floarea desenată în coala de hârtie sub tăvălugul sentimentelor revărsate. Apoi degetele se îndreaptă spre buzele ce încearcă să pronunţe cuvinte, cuvinte neterminate, cuvinte mai sărace de când vocalele au plecat cu tine!!!
