Am luat un creion
şi m-am întins
spre cer,
să-ţi desenez
un gând
prin care tu
dansezi.
Am desenat un pas
lateral şi
vârful s-a tocit.
Mi-am pus degetul
pe cer
sub pasul tău,
şi ţi-am condus
următorul gând
până când mişcarea
s-a închis.
Ţi-am căutat privirea
dar părăsisei
ringul.
Cu degetul prins
în cer,
te-am căutat
pe pământ.
Te-am găsit
stând la o masă,
dădeai în crutoane
încercând să afli
dacă gândul nostru
se va dansa
până la capât!
Si s-a dansat? 🙂
S-a dansat, dar nu ştiu câţi paşi au făcut! 🙂
Fie ca dansul celor ce se iubesc sa fie de neoprit!
Frumos!
Dansul nu se va opri niciodată! Mulţumesc!
” dădeai în crutoane ” Asta o să provoace un mic cutremur pe piaţa de profil locală! 🙂
Ar fi şi cazul… crutoanele să îşi găsească locul printre paşii “dansatorilor”! 🙂
Offf, cum de amandoi am scris despre dans, pe o tema (aparent) fara legatura cu dansul?
🙂 O fi ceva plecat din dansul nenăscut de la Straja!
Nu m-ar mira… 🙂
Dădeai în crutoane….excelent gând! Am zâmbit tot timpul cât am citit. Mulţumesc!
Ce o fi apucat-o să dea în crutoane?
Ma gandesc ca in crutoane nu poti ghici decat de bine 🙂
Aşa mă gândeam şi eu, dar nu ştiu ce caut singur cu degetul prins în cer în timp ce ea tot învârte la crutoane!!! 🙂
Pingback: Niciodată nu voi… | Iubesc Viaţa