Au trecut trei ani de la una din cele mai frumoase vacanţe petrecute în natură, într-o zonă montană de o frumuseţe ce copleşeşte orice inimă iubitoare de drumeţii, căutătoare de poteci în drumul spre înălţimi, fremătătoare la atingerea lanţurilor ce asigură trecerile prin zone mai spectaculoase. Au trecut câţiva ani şi încă am proaspete în suflet senzaţiile trăite în acea vacanţă, în inima Apusenilor, bătând cu piciorul fiecare bucăţică de stâncă, mângâind fiecare zală de lanţ, savurând fiecare strop de apă evadat din albia Canionului, adulmecând umezeala pereţilor, ascultând îmbătat de emoţie zgomotul făcut de Galbena la ieşirea din munte şi plonjonul în Cascadă, într-un Evantai ce îţi răcoreşte trupul înfierbântat.
Au trecut trei ani de când o bucăţică din mine s-a desprins şi s-a însoţit cu natura sălbatică. S-a transformat într-un abur ce bântuie Cheile Galbenei de la un capăt la altul şi nu mai vrea să părăsească acel rai. Reface traseul Canionului cu aceeaşi nerăbdare de fiecare dată. Mă caută şi mă cheamă înapoi, în acel loc special, să revin cu tot întregul, să redevin parte a acelei naturi dăruite. Să refacem acel traseu începând cu peretele din dreapta către amonte, în sens invers acelor de ceasornic, cu timpul îngheţat şi suspendat în lanţuri, cu ploi ce dezmiardă stânca şi dă forţă Izbucului să arunce în aer stropi de viaţă, stropi ce potolesc gândurile căţărătorului.
Am prins atunci o vreme capricioasă, rece, cu ploi frecvente în timpul zilei, o vreme ce părea că îmi va distruge tot concediul. În supărarea ce mă copleşise nici nu bănuiam ce plăceri îmi va oferi această vreme ploioasă. Datorită acestor ploi Canionul era plin de apă, din perete în perete, cu zeci de centrimetri adâncime, ceea ce obliga ca parcursul lui să se facă agăţat în perete, sprijinindu-te de lanţuri şi căutând prize pentru echilibru. O experienţă pe care şi-o doreşte orice iubitor de munte. Altfel, aş fi parcurs drumul prin albia secată a Galbenei şi nu aş fi gustat din aceste daruri ale Canionului. Am mers sprijinit pe bare de fier şi agăţat de lanţuri, am mers suspendat cu mâinile pe lanţuri şi cu picioarele căutând prize în stâncă. Am îmbrăţişat peretele Canionului în trecerea mea suspendată de la Sud spre Nord. Am petrecut patru ore şi jumătate într-o frenezie greu de exprimat în cuvinte.
La sfârşitul minunatelor zile de concediu petrecute în Apuseni, am părăsit zona şi cu un regret, cu regretul de a nu fi avut timp să văd şi Cetăţile Ponorului. Mi-am promis atunci că voi reveni peste câţiva ani, voi reface Cheile Galbenei, apoi voi merge să mă bucur şi de frumuseţea Cetăţilor Ponorului. Pentru a ajunge cât mai rapid în zona carstică Padiş, cel mai bun loc de plecare şi unde se poate stabili cartierul general este Arieşeni. Cu aceste informaţii deja cunoscute de data trecută, nu îmi rămâne decât să caut un loc de cazare. O agentie turism care are în ofertă ca destinaţie înternă şi muntele este DTS TRAVEL AGENCY. Pe site-ul lor am găsit oferte pentru Arieşeni. Astfel am rezolvat rapid şi comod locul cartierului general. În această vacanţă vreau să îmi invit şi câţiva prieteni mai comozi, mai pantofari. Am văzut pe site-ul agenţiei că oferă şi asigurari medicale. Chiar vreau să le recomand astfel de servicii.
I-am spus soţiei mele despre vacanţa dorită, despre agenţie şi am sfătuit-o să aleagă una din ofertele din Arieşeni. Şi ce să vezi? În loc de Arieşeni ea era ocupată cu oferte litoral. Anul trecut am mers unde a vrut ea, anul acesta DTS TRAVEL AGENCY mă duce în Apuseni. Simt deja chemarea Apusenilor!
P.S. Nu există cuvinte care să exprime cu adevărat frumuseţea acestor chei, Cheile Galbenei. De aceea imaginile sunt cele mai grăitoare. Având camera video în mâna stângă, cu mâna dreaptă ţinându-mă de lanţuri sau de bare de fier, cu picioarele căutând mici denivelări în stâncă pentru a-mi asigura echilibrul, am fost deopotrivă actor şi regizor… bucurându-mă de frumuseţea Cheilor Galbenei.
Am reținut adresa agenției, pntru că vreau să mă reîntorc în munții Apuseni. Păcat că la comentarii nu se pot atașa fotografii. Ti-aș fi arătat un lac superb, asta dacă nu ai și ajuns la el, la cât de plimbăreț ești tu prin munți. Lacul se cheamă Iezer-Ighiel. Succes!
Am reţinut. Mă uit pe net şi voi citi informaţii despre lac. În partea de sud, sud-est a Apusenilor nu am fost, nu am ajuns în Trascău, pare că acolo este lacul. Cu prima ocazie şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie… l-am notat.
Descrierea e atat de sugestiva incat ma transpune automat in locurile acelea de basm. Dar pentru punerea in practica o sa ma adresez totusi la DTS TRAVEL AGENCY 🙂
Cred ca din cauza asta suntem slabuti… Ori de cate ori gasim coltisoare de natura salbatica mai lasam cate o bucatica… 🙂
Tu ai ceva cu mine, altfel nu imi explic de ce, de la un timp, imi tot amintesti de munti… Mi-e dor de ma doare…
Ai dreptate. Aşa dăm din noi câte o bucăţică. Se apropie vara şi cu fiecare zi se simte tot mai puternică chemarea muntelui! 🙂
La vară vreau să o duc pe Karla la 2500m să respire aerul înălţimilor Carpaţilor.
12 Comments
Splendid, dar n-as fi stat atarnata pe chestia aia, in ruptul capului!
Ai refuza una din cele mai mari plăceri în vizitarea acestor chei.
Impresionantă descriere a zonei! Pare tare incitantă o excursie acolo!
Cum spuneam, cuvintele sunt sărace!
Am reținut adresa agenției, pntru că vreau să mă reîntorc în munții Apuseni. Păcat că la comentarii nu se pot atașa fotografii. Ti-aș fi arătat un lac superb, asta dacă nu ai și ajuns la el, la cât de plimbăreț ești tu prin munți. Lacul se cheamă Iezer-Ighiel. Succes!
Pune tu un A mare la “apuseni”.:)
Rezolvat.
Am reţinut. Mă uit pe net şi voi citi informaţii despre lac. În partea de sud, sud-est a Apusenilor nu am fost, nu am ajuns în Trascău, pare că acolo este lacul. Cu prima ocazie şi cu ceva mai mult timp la dispoziţie… l-am notat.
Descrierea e atat de sugestiva incat ma transpune automat in locurile acelea de basm. Dar pentru punerea in practica o sa ma adresez totusi la DTS TRAVEL AGENCY 🙂
Descrierea ca descrierea, dar ai văzut înregistrarea video?
Cred ca din cauza asta suntem slabuti… Ori de cate ori gasim coltisoare de natura salbatica mai lasam cate o bucatica… 🙂
Tu ai ceva cu mine, altfel nu imi explic de ce, de la un timp, imi tot amintesti de munti… Mi-e dor de ma doare…
Ai dreptate. Aşa dăm din noi câte o bucăţică. Se apropie vara şi cu fiecare zi se simte tot mai puternică chemarea muntelui! 🙂
La vară vreau să o duc pe Karla la 2500m să respire aerul înălţimilor Carpaţilor.