Skip to content

Psiluneli

Ceapa

“Ceapa” – Psiluneli

 

Ceapa


 

De la capătul tramvaiului mergeam trei kilometri pe jos până în satul bunicilor mei, bunicii din partea mamei. Intram în comuna Căţelu pe drumul principal şi după câteva sute de metri o coteam la stânga, pe una din uliţele pietruite. Treceam pe lângă cimitirul satului şi la mică distanţă o luam printre câmpuri, pe drumul de ţară ce lega comuna de satul Manolache. Îmi aduc aminte de praful pe care îl luam în picioare pe acel drumeag, părea că înotăm, şi de arşiţa ce ne sâcâia până ajungeam în sat.
Read More »Ceapa

Ce frumoasă eşti…

Fiecare pas pe care îl fac mă duce mai adânc în ea, mă pierde în frumuseţea ei sălbatică şi virgină. Virgină… chiar dacă pe acolo a mai călcat vreun pas rătăcit de frumuseţea ei. Cu fiecare respiraţie, cu fiecare muşchi întins în căutări rarefiate, cu fiecare privire flămândă de imagini dorite şi salvate în adâncurile mele, cu plămânii gata să explodeze de dor… mă duc spre ea, prin ea, pe ea. Mă mişc ca un fanatic prins în mrejele ei şi pierdut pentru vecie! Urc, respir, trăiesc, mă simt plutind printre găfăieli de nebunie adunată în momente încărcate de aşteptare. Ce dulce şi câtă dorinţă naşte în mine aşteptarea! Închid ochii şi mă apropii de tine. Te simt, frumoasa mea, îţi simt mireasma purtată de bătaia vântului şi gelos… aş vrea să îţi fiu aer, să îţi fiu nori, adieri mângâiate în ore şi zile de dezmierdări furtunoase. Aş vrea să îţi fiu călcătură speriată de căprioară ce te bântuie cu ochii mari şi luminoşi. Aş vrea să îţi fiu zbor de păsări credincioase ce îţi cântă în fiecare zi. Aş vrea să ajung la tine cu fiecare rază de soare, să mă odihnesc cu tine scăldaţi în lumina razelor de lună…

Am ajuns! Mă cuprinzi, mă îmbrăţişezi, mă ascunzi în tine, respiri sacadat şi sincron cu mine, suntem o singură respiraţie, o singură inimă, un singur gând, plămâni în plămâni şi ochi inundaţi de frumuseţi aşteptate.

Ce frumoasă eşti…

Read More »Ce frumoasă eşti…

Echilibristică într-un pahar cu vise

Stăteam amândoi la masă… faţă în faţă. Ne aşezasem de fiecare parte a mesei, între noi doar gânduri şi un pahar gol. Ne aruncam priviri curioase prin pahar şi dincolo de el se reflectau indiferenţe. Am venit singuri dar ne-am aşezat împreună. Niciunul dintre noi nu a vrut… nici să se aşeze dar nici să plece. Ne cunoşteam, sau cel puţin aşa speram, şi totuşi ne eram străini. Privirile s-au încrucişat amuzate şi au alunecat către paharul gol. Era ca un spaţiu nefiresc şi uitat în centrul universului. Masa devenise propria noastră cale iar noi… gravitam la capătul privirilor ce străpungeau paharul gol.

Read More »Echilibristică într-un pahar cu vise

Decembrie, luni

Un ţiuit strident ca o alarmă de ceas se aude dintr-o dată, de undeva de lângă fereastră. Pe glaful ferestrei din camera Kărluţei e aşezată o cutie de plastic, o cutie roşie din care răsună acest zgomot. Mă uit la ceas şi remarc că este aproape ora 21.00. Se apropie momentul când primeşte de mâncare şi a dat drumul la alarmă pentru a ne avertiza. Mă duc în camera fetei şi iau cutia cea roşie. O duc în bucătărie şi o pun jos lângă calorifer. Un botişor alb se ridică spre mine iar ochişorii mă privesc cu un aer curios. Deschid frigiderul şi caut mâncarea pentru ea. Îi dau vreo 3 foi de salată verde, îi tai o bucăţică de castravete, la fel şi morcov. Un meniu complet pentru masa de seară.

Read More »Decembrie, luni

Translate »