Citit de 8152ori!
Caietul cu poezii – “Apusul”
Apusul
Uneori…
apusul mi se agață
de trup,
și îmi imobilizează
gesturile în îmbrățișări
ratate,
îmi răpește de pe buze
cuvintele nerostite,
topindu-le
într-un zâmbet stingher,
îmi rătăcește pașii
în numărători de secunde,
dureroase și nesfârșite,
până când privirile,
obosite,
se cuibăresc
printre gândurile
nescurse de dorințe.
Uneori…
apusul mi se agață
de trup,
și îmi sfâșie
visele în amintiri
de șters!
Articole asemănătoare:
Dana
26/01/2018 at 13:47
Iar răsăritul, cum e cu răsăritul? Să ne povestești…
🙂
Adrian
26/01/2018 at 20:19
Răsăritul se bucura dacă mai găsește amintiri salvate! 🙂 Mulțumesc frumos, Dana.