Caietul cu poezii – “Armistiţiu”

Armistiţiu


 

În dreptul ferestrei
sufletului meu
a izbucnit un război…
forţe ostile mi-au cotropit
Primăvara, mărşăluind
frunză cu frunză,
strivind sub tăceri
fiecare verde crud întâlnit,
smulgând petale de dor
şi incendiindu-le
pe pervazul gândurilor mele.

 

Mi-am deschis fereastra
şi am cules de pe pervaz
o floare muribundă,
am dus-o la buze
să-mi simtă cuvintele,
să respire odată cu mine,
să îi gust din rana căderii,
apoi am ascuns-o în căuşul inimii,
între două bătăi,
între două gesturi
ce m-au făcut părtaş la război.

 

E Primăvară şi…
în mine s-a semnat un armistiţiu!

 

Primăvară

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

 

 


7 Comments

  1. Intotdeauna un armistitiu iti da un ragaz!

    🙂 O zi frumoasa, fara razboaie!

    • Ai dreptate, Suzana. Dar un teatru de război permanent te face să nu prea mai simți armistițiile, doar cât o gură de oxigen, doar atât! 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »