Caietul cu poezii – “O ultimă… frunză”

O ultimă… frunză


 

Ne pansam…
cu frunze uscate…
fiecare cuvânt
rănit
în încercarea
de a schimba
frazele
așternute deja
între noi,
nebăgând de seamă
cum…
respirațiile…
ne dizolvă
Toamna
și ne lasă cu
gesturile nescrise!

 

Ne-a mai rămas
o ultimă…
frunză
și…
avem o Iarnă
întreagă
să învățăm
limbajul
fulgilor de nea!

SAMSUNG CAMERA PICTURES

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

 

 


6 Comments

    • Mulțumesc frumos, Radu! La Constanța Toamna “arde” mai greu! 🙂

  1. si vine-ntepatura acelor ce-s verzi
    de pe mocheta de sub brad
    si-atunci si tu sa vezi
    cand mirosul lor te-mbata
    ca-ncepi din nou sa crezi
    ceva ce n-ai omis nicicand
    caci cel ce-ti esti si-ti vei tot fi
    nicicand n-au ezitat sa fie
    la randul lor si ei copii
    si-n frunza-cortina peste timp
    si cer si orizonturi si pamant
    cu totii laolalta v-adunati
    si-n samburele sevei voastre
    stropiti picurul cel cald
    sa-nvie mereu, iar si iar
    oricand
    speranta inainte
    de pasit

    • Și ne purtăm speranța din frunze în fulgi de nea… și iar în frunze… și iar… Adi!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »