Poezia “Nu mai vreau să fiu”

Nu mai vreau să fiu


 

Mi te-ai smuls cu forţa de pe buze,
Pe pleoapă mi se zbate-o amintire,
O picătură curge în cuvinte-muze,
Dar în nori nu mai e loc pentru iubire!

 

Aerul mi-a sărăcit de ale tale şoapte,
Pe-obraji săpat surâsul tău mă doare,
Glasul tău nu mă mai strigă-n noapte,
Sunt înconjurat doar de cuvinte goale!

 

Sufletul mi-e chinuit de sentimente,
Un demon a-nceput un joc în mine,
Pe chip îmi arde numai gesturi lente,
Cât îmi lipseşte-acel senin din tine!

 

Mai am un dor ascuns din care mă inspir,
Chiar dacă este bântuit de un trist şi rece:
“Nu mai vreau să fiu!”

 

(Duzina de cuvinte: noapte, pleoapa, obraznic, soapte, joc, picatura, inspir, nori, chip, demon, obraji, senin.)

 

 

Foto

Poveste scrisă pentru duzina de cuvinte… alte duzine, mai inspirate, mai “obraznice“, găsiţi şi la Eddie în tabel.

 

Articole asemănătoare:

 

 


6 Comments

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Nici nu poate fi altfel! Iubirea… Mulţumesc, Claudia.

  1. Carmen Pricop – Iaşi – M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă.

    Îţi doresc senin… Şi vers. 🙂

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Îmi doresc senin în vers… 🙂

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Dacă şi îngerii au demonii lor! 🙂 Credeam că o sa îmi pui link-ul cu Dan Bittman…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »