Citit de 5396ori!
Poezia “Nu mai vreau să fiu”
Nu mai vreau să fiu
Mi te-ai smuls cu forţa de pe buze,
Pe pleoapă mi se zbate-o amintire,
O picătură curge în cuvinte-muze,
Dar în nori nu mai e loc pentru iubire!
Aerul mi-a sărăcit de ale tale şoapte,
Pe-obraji săpat surâsul tău mă doare,
Glasul tău nu mă mai strigă-n noapte,
Sunt înconjurat doar de cuvinte goale!
Sufletul mi-e chinuit de sentimente,
Un demon a-nceput un joc în mine,
Pe chip îmi arde numai gesturi lente,
Cât îmi lipseşte-acel senin din tine!
Mai am un dor ascuns din care mă inspir,
Chiar dacă este bântuit de un trist şi rece:
“Nu mai vreau să fiu!”
(Duzina de cuvinte: noapte, pleoapa, obraznic, soapte, joc, picatura, inspir, nori, chip, demon, obraji, senin.)
Poveste scrisă pentru duzina de cuvinte… alte duzine, mai inspirate, mai “obraznice“, găsiţi şi la Eddie în tabel.
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 54 – Linia
-
Caietul cu poezii 53 – Tablou cu maci
-
Caietul cu poezii 52 – Germinare
-
Caietul cu poezii 51 – Simţi?
-
Caietul cu poezii 50 – Dincolo de cuvinte
Claudia Dumitrescu
22/03/2015 at 16:20
Nostalgic, dar frumos! Sentimentele pot fi grele uneori, știu foarte bine acest lucru. Dar iubirea rămâne frumoasă. 🙂
Adrian
22/03/2015 at 23:16
Nici nu poate fi altfel! Iubirea… Mulţumesc, Claudia.
Carmen Pricop
22/03/2015 at 20:45
Îţi doresc senin… Şi vers. 🙂
Adrian
22/03/2015 at 23:16
Îmi doresc senin în vers… 🙂
Radu Thor
23/03/2015 at 13:21
“Un demon a-nceput un joc în mine”
Şi îngerii au demonii lor! 🙂
Adrian
23/03/2015 at 21:00
Dacă şi îngerii au demonii lor! 🙂 Credeam că o sa îmi pui link-ul cu Dan Bittman…