Mai suflă-mi dulci chemări peste petale,
Să mă deschid vibrând… de al tău dor,
Rouă-n dimineaţă să îmi fie gândurile tale,
Şi să mă legăn vals pe aripi de fior!
Mai picură-mi pe frunze albastre-şoapte,
Să mi le-ntind şi tandru să-ţi cuprind fiinţa,
Stele în geam să îţi aduc în fiecare noapte,
Şi dincolo de nori să ne-mpletim credinţa!
Mai smulge-mi rădăcina din veşnicul abis,
Să mă sădeşti duios în sufletu-ţi grădină,
Parfumul să ne contureze punţi către un vis,
Acelaşi zbor sincron, aceeaşi contopire lină!
mai, da, mai! 🙂 frumos! 🙂
Mulţumesc, Adi! Mulţumesc…