Poezia “Copacul”

Copacul


 

Am prins
rădăcini…
de atâtea priviri
aruncate
spre sufletul tău,
şi mă legăn
tomnatic
sub adierea
gândurilor tale.

 

Îmi lepăd
bucăţi de
spaime uscate
şi din trunchi
îmi altoiesc braţe,
multe braţe,
ce se întind
spre cuprinderea…
de tine.

 

Din fiecare deget
îmi creşte o inimă,
inimă verde,
uneori galbenă
de aşteptare,
şi-mi tremură
chemări
la margine
de dor.

 

Sub geamul tău…
am prins rădăcini!

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

 

 


2 Comments

    • Adrian – România – Ştiu ce am simţit, ştiu ce respir şi încerc să aflu ce voi deveni!!!

      Mulţumesc, Radu! Dacă nu m-a pus într-un ghiveci în casă… 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »