RSS
 

Caietul cu poezii 40 – Unde eşti?

11 Sep

Citit de 1833ori!

Poezia “Unde eşti?”

Unde eşti?


 

Paşii ne duc
discret
spre nori,
amândoi
urcăm, în şoapte,
printre culori,
fiecare de la
celălalt capăt
al curcubeului.
Sub tălpile mele
roşul se descompune
în petale
de trandafiri
şi alunecând pe
raze de rouă,
îmi duc privirile
spre un violet
ce vibrează chemând.

.

 

Îţi simt
vibraţia dar
nu te văd
şi te caut,
te tot caut.
Trec prin
toate culorile
curcubeului,
străbat toate
câmpurile
de flori.
Te simt dar
tot nu te văd.
Unde eşti?
Pe unde vin
paşii tăi?

 

Pentru o clipă
mă opresc şi
surprind curcubeul
învârtindu-se
cerc de sentimente
pe sub paşii mei.
În verdele crud
al căutărilor
îmi văd reflexia
gândurilor
proiectând
drum din petale
de dor, dincolo
de curcubeu,
la margine
de alb.

 

Zâmbesc,
întindem amândoi
mâinile peste alb
şi ne atingem!

 

 

 

Ziduri

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 4 votes
 

Tags: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. adicherish

    11/09/2014 at 18:39

    frumos simtit si la fel si redat, Adi! e jocul cautarii iubirii despre care se spune ca acea etapa formatoare spre implinire ca status, in care nu-si are rostul deloc ratiunea, ci deschiderea cugetului inimii! frumos, tare! 🙂

     
    • Adrian

      13/09/2014 at 15:05

      Îţi mulţumesc, Adi! Fără joacă nimic nu are sens…

       
  2. Radu Thor

    12/09/2014 at 07:24

    Sensibil ca de obicei!

     
    • Adrian

      13/09/2014 at 15:05

      Îţi mulţumesc, Radu!

       
  3. Crisa

    14/09/2014 at 17:35

    frumoasă căutare și …regăsire 🙂

     
    • Adrian

      14/09/2014 at 22:23

      Îţi mulţumesc, Crisa! Un joc şi o întâlnire în… nori!

       
  4. desinențe

    24/09/2014 at 20:31

    Trăiri emoționante din căutări ce aduc sentimente provocatoare. Înclin să cred că nu atât întâlnirea este prilej de înalt moment, cât însăși curiozitatea regăsirii și a drumului ce o precede.

    Citindu-ți versurile, am descoperit de data aceasta o generozitate de final. Ultimul cuvânt al poeziei reprezintă totul! Atingere! Contact! Existență! Mă bucur mult că ai ales acest destin al mâinilor. Vor înțelege astfel drumul devenirii.

     
    • Adrian

      27/09/2014 at 08:18

      Desi, dragă… îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Mâinile sunt cele care desăvârşesc “dansul gesturilor lente”!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: