Poezia “Cu Eminescu totul trece”…

 

Cu Eminescu totul trece


 

Te-mpinge lumea hâdă înspre iarnă,
Nimic nu te mai scapă de la-ngheţ,
Şi chiar de ţi-au înfipt în suflet ţurţuri,
Zâmbeşte cu dispreţ!

 

Nimic nu îi excită mai retoric,
Decât să-ţi simtă eul hohotind,
Şi chiar dacă ţi-au smuls speranţă cu speranţă,
Să nu te vadă nimeni suferind!

 

Privirea lor uscată îţi violează universul,
Tot ce-ai clădit în tine vor sparge cu cinism,
Şi chiar de îţi făcură în jur numai ruine,
Respiră iar lirism!

 

Şi au trecut cu toţii de pe scenă-n sală,
Ei asta au vrut să fii, actorul solitar,
Şi chiar dacă îşi râd de monologu-ţi sacru,
Continuă căci rolul nu e în zadar!

 

La ce e bună oare poezia,
Când banul te ridică sau te-azvârle în noroi,
Şi chiar de-ar fi să te mânjească orbii,
Fă o minune din gunoi!

 

S-ar vinde corbii să îţi piardă măcar un ceas credinţa,
Să-ţi facă din iubire un al doilea iad,
Şi chiar dacă ai faţa arsă de lacrimile îndoielii,
Fie ca harul tău să le transforme-n jad!

 

Şi trist, şi obosit, mă-ntorc spre Eminescu
Îi murmur doua versuri, totul trece,
“Ci eu în lumea mea mă simt,
Nemuritor şi rece!”

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


1 Comment

  1. Daniela Bojincă – Târgu-Jiu – Mă numesc Daniela Bojincă. Mi se spune Pishky. Și îmi place să scriu.

    Frumos.. frumos.. frumos! Eu îl ador pe Eminescu ca și poet!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »