Poezia “Simbioză cu marea”

Simbioză cu marea


 

Ieri am alergat
kilometri de gânduri
pe plaja ta tăcută şi
mi-am lăsat gleznele
sărutate
de valurile tale.
Mi-am scufundat
piciorul în nisipul
fierbinte
până când
tălpile mi-au ars
de dor iar
cioburi de scoici
mi-au desenat
chipul tău!

 

Când gândurile
m-au oprit,
m-am abandonat
plajei tale,
m-am aşezat pe nisip
lăsând
braţele tale înspumate
să se întindă
până la mine şi
să mă cuprindă!
Stropi de mare
îmi şopteau tandru
prelingându-se
pe buzele mele.
Am adormit în
îmbrăţişările
tale-valuri şi
raze de soare râdeau
în pletele mele!

 

Azi dimineaţă
m-am trezit
contopit cu valul
acolo unde
te întâlneşti,
cu zarea,
eram într-o
simbioză perfectă
cu tine,
eram într-o simbioză
cu marea!

 

 

 

Ziduri

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


4 Comments

  1. 🙂 cred că am să îi citesc această poezie …mării 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »