RSS
 

Caietul cu poezii 26 – Fără răspuns

18 Sep

Citit de 2893ori!

Poezia “Fără răspuns”

 

Fără răspuns


 

După fiecare întrebare
evadată din mine,
mă furişez grăbit
printre sentimente,
sperând să nu fiu
recunoscut,
dar nu,
nici vorbă să fiu
recunoscut.
Răspunsurile
trec pe lângă mine
fără să mă privească,
ele nici nu mă văd,
nu pe mine mă caută,
ele caută doar
sufletul meu!

 

După fiecare răspuns
ce mă ignoră,
mă răzvrătesc furios
împotriva propriului
suflet,
sperând să îl gonesc
din universul meu.
Întrebările
continuă să fugă,
şi răspunsurile
să mă ignore,
chiar dacă sentimentele
au început
să se confunde
cu mine!

 

Îmi pun atâtea întrebări
Ce nu-şi găsesc răspuns!!!

 

Aşteptare

 

 

Foto

Articole asemănătoare:

 

 


5.00 avg. rating (99% score) - 2 votes
 

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Adriana

    18/09/2013 at 15:48

    …bine ai venit în club! Nu eşti singurul care descopera asta, dar poate esti singurul ce o spune atat de frumos!

     
    • Adrian

      18/09/2013 at 16:23

      Am vrut să plec singur, fără suflet, fără sentimente, să-mi părăsesc universul, dar nu am putut. S-au lipit sentimentele de mine!
      Îţi mulţumesc frumos, Adriana.

       
  2. Radu Thor

    18/09/2013 at 16:34

    Când ai numai întrebari
    Se numeşte…, că trăiesti
    Viaţa nu îti dă răspunsuri
    Ci te-ndeamnă s-o doreşti

     
    • Adrian

      18/09/2013 at 16:54

      Şi când o doreşti mai tare,
      De răspunsuri nu-ţi mai pasă,
      Întrebări le-arunci în mare,
      Şi te-ntorci frumos acasă!

      Tu nu, Radule. Că tu eşti deja acasă, acolo unde marea înghite întrebările! 🙂

       
      • Radu Thor

        18/09/2013 at 19:53

        întrebările-mi deschid un univers
        Caut răspunsuri, încerc să mă ghidez
        Uneori cu succes
        Dar şi universu-i mare
        Cîteodată
        Şi răspunsul doare

        Seară bună Adrian.
        Chiar dacă sunt la mare
        Şi nu într-un ocean
        🙂

         
        • Adrian

          18/09/2013 at 21:37

          Pe mine nu mă sperie
          răspunsul care doare,
          Pe mine doar mă alungă
          răspunsul care moare!

           
          • Radu Thor

            18/09/2013 at 21:49

            Din pacate nu prea moare
            Si de multe ori chiar doare
            Iar raspunsul e ca-n viata
            Ti-l doresti si nu te lasa

            Scuze dar joaca Steaua 🙂

             
  3. maya

    18/09/2013 at 19:11

    La început te privești cu mirare
    Întrebăndu-te ce drum să alegi
    Rătăcind între întrebări fără răspuns
    Cu greu poți să te aduni, să te înțelegi

    De-o parte rațiunea trage de tine
    te ține în loc sau te-ntoarce-n trecut
    sufletul iti cere însă sa mergi înainte
    ignorând întrebări și răspuns neștiut.

    Carpe diem spune o înțeleaptă povață
    Răspuns pentru dileme născute de viață.

     
    • Radu Thor

      18/09/2013 at 20:11

      Lasă-ţi sufletul să zboare
      Către lună sau spre soare
      Şi zâmbeşte mult şi des
      Sigur va fi un succes

      Răscolitor, răsunător
      Poate chiar îţi va fi dor
      🙂

       
    • Adrian

      18/09/2013 at 21:52

      Nu vreau din “Carpe diem”
      să îmi faceţi cor,
      Eu doar prefer să fiu
      un incurabil visător! 🙂

       
      • Dana Lalici

        19/09/2013 at 10:09

        Tare frumos gand si admirabila exprimare!

         
        • Adrian

          19/09/2013 at 10:57

          Mulţumesc frumos, Dana!

           
  4. dordefemeie

    18/09/2013 at 21:58

    Raspunsurile pe care le chemi tu sunt revelatii si vin cand te astepti mai putin. Plina de suflet acesta poezie!

     
    • Adrian

      19/09/2013 at 00:18

      Îţi mulţumesc pentru încurajare, Dor!

       
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: