Toată noaptea
am dorit să
încep o poezie nouă,
dar aceleaşi două versuri,
fără rimă,
se repetau obsesive,
în visuri prea ruginoase.
Mi-e teamă
de dimineţi brumurii,
ce mi se scurg
în fereastră,
cu stele neaprinse
şi înmuiate
de bolţi prea ploioase!
Toată ziua,
am căutat o rimă
pentru o poezie nenăscută
dar aceleaşi cuvinte
fără noimă
nu vroiau să se aşeze
într-un dans împerecheat.
Mi-e teamă
de seri apăsătoare,
ce mă rănesc
în suflet,
cu soare nevăzut
şi alungat de nori
într-un cer deocheat!
Mi-e zi şi noapte
o dureroasă căutare,
Căci uneori şi rimele
se pierd în aşteptare!
Citesc maculatură oarbă,
Obscen de nude foi virtuale,
Incapabile să soarbă
Idei, plângeri, plăceri,
Incapabile să dea
Tot ce-a fost înainte de ieri
Cu inima.
Ascultă,
Lasă poezia oarbă
Și mută,
Faci literatură snoabă
Si rimele se pierd si dor
Ca orice-i asteptare
De teama si cuvintele ne mor
Dar si tacerea e o binecuvantare…
Tăcerea nu-i binecuvântare
E mai mult apăsătoare
O povară ce ne-ndreaptă
Spre lumina ce ne-aşteptată
Ca rimele sa cante
Gandul trebuie sa taca
Ca inima sa inteleaga
Liniste sa se faca…
Un gând nu ştie să tacă 🙂
Mă retrag discret în sală şi urmăresc duelul vostru din scenă! Îţi mulţumesc, Dor. Îţi mulţumesc, Radu.
@Adrian
De-un duel eu n-am vorbit
“Dor” doar s-a nimerit
Cu versuri mestegiucite
De nimeni altul nimerite
Iar cortina nu ascunde
Ce-i in suflet
Si nu minte…
Scuze pentru diacritice, dar de aceasta data pur si simplu n-a vrut sa le ia 🙁
între zi şi noapte
graniţe, nu sunt trasate
lasă visul să zboare
rimele vin, sunt uşoare
Rime neîmlânzite ai
Tu, aici, pe ceas trecut,
Dar poemul tu ni-l dai
Nou nout neîntrecut
De tacerea ce-o spuneai.
Citesc maculatură oarbă,
Obscen de nude foi virtuale,
Incapabile să soarbă
Idei, plângeri, plăceri,
Incapabile să dea
Tot ce-a fost înainte de ieri
Cu inima.
Ascultă,
Lasă poezia oarbă
Și mută,
Faci literatură snoabă