Poezia “Credeam”

 

Credeam


 

Aseară,
aş fi vrut
să mă prăbuşesc
vinovat şi interzis
în mine.
Dar mi-era teamă
să nu mă agăţ
în sentimente inutile,
mi-era teamă
să nu îmi strivesc
gânduri rătăcite,
mi-era teamă
să nu întâlnesc
fantomele de altă dată!

 

Dimineaţă,
am plonjat
împăcat şi indiferent
în mine.
Dar în căderea mea
nu am întâlnit nimic,
în suflet
doar un gol imens
şi rime nesfârşite.
Fantomele din mine
nu au chipuri,
ci sunt rime!

 

Şi eu care credeam!…

 

Cădere

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


24 Comments

      • Abisul e abis! Nu stiu daca poate fi rau sau bun pana nu-l cercetez. 🙂 Si atunci, parerea mea poate fi doar subiectiva! 🙂

        • Nu abisul este mai bun sau mai rău, ci fiecare îşi ascunde abisul în felul lui, mai bine, mai rău!!!
          Abisul e abis! 🙂

  1. “De priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.”
    Vezi, nu s-a întâmplat nimic rău, ai descoperit versuri inspirate.

    • Abisul şi sufletul sunt ca două sfere, ce uneori se atrag, alteori se resping, şi când e mai rău… se confundă! 🙂
      Îţi mulţumesc pentru aprecierea ta, Centurion!

  2. “Aseară,
    aş fi vrut
    să mă prăbuşesc
    vinovat şi interzis
    în mine.”

    Versurile acestea m-au făcut să mă prăbuşesc “vinovat şi interzis/în mine” pentru că nu ţi-am spus, de când te citesc, cât de frumos comprimi visul cu inima. Între cădere şi-nălţare, de la agonie la extaz, printre sau între, pe-acolo-i sufletul.

    • Nu am ştiut că mă citeşti! Mă bucur foarte tare. Mă bucur că Antonela, că “Sporovaieli” a ajuns printre rimele mele. Mă bucur că ai privit la prăbuşiri interzise şi căderi printre rime, pe acolo pe unde sufletul e gol uneori sau e plin, e abis sau contopit cu un vis…

  3. Aseară am văzut un vinovat
    ce vroia sa se prabuseasca in abis
    i-am întins mâna și i-am zis
    Hei, omule!Așteaptă până-n zori
    e dureros să te sfarami
    să împrăștii peste tot
    cioburi de vis.

    Dimineață, nu l-am aflat
    l-am strigat speriată
    hei, omule,
    nu cumva chiar te-ai sfărâmat .
    Din abis
    s-a întors un ecou stins
    heii, sunt viu, al naibii de viu
    numai că m-am încurcat
    între rime și vis.

    Morala
    noaptea este cel mai bun sfetnic,uneori
    orice coșmar sau fantomă dispare în zori

    • Mă laşi fără replică cu fiecare comentariu al tău, Maria!
      Trebuie să fac un update la “prăbuşire”:

      Aseară,
      în timp ce mă prăbuşeam
      vinovat şi interzis
      în mine,
      am auzit o voce
      strigându-mi cald şi duios,
      şi m-am oprit încurcat,
      agăţat printre rime…

      • E bine ca s-au aflat rimele
        la timp sa te-agate
        oricum nu te-ai fi sfaramat
        jos te-ar fi prins doua brate.

          • eu pregatesc din seara asta
            bratele promise
            doua brate cu frunze din copacul cu vise.
            l

          • Adrian

            A venit seara. Am emoţii. Mă liniştesc. Gata. Sunt pregătit. Mă voi prăbuşi în mine. La “zero” sau la “şi”? Hai la zero. Zero e perfect, ca un abis sau ca un suflet gol. OK. Trag aer în piept. Încep… Trei, doi, unu, zero… Mariaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

          • Eu am crezut ca glumesti
            noroc de covorul de frunze
            si de bratele mele
            ca nu te-au lasat sa te zdrobesti.

          • Adrian

            Îţi mulţumesc pentru că m-ai salvat, Maria!

    • Ma asteptam sa gasesc altceva decat cuvinte perechi.Oricum efortul de a le imperechea este de apreciat..

      E usor a scrie versuri
      Când nimic nu ai a spune,
      Insirând cuvinte goale
      Ce din coada au sa sune.

      Am citit postarea cu titlul”fericire tarzie”…las aici comentariul meu, cu scuzele de rigoare cerute lui Adrian.

        • Eu am citit două, “fericire târzie” plus “atmosferă”. “Atmosferă” e mult mai bună, i-am dat un LIKE şi i-am lăsat un mesaj… de încurajare. E adevărat că eu nu am lăsat niciodată un link la necunoscuţii pe care i-am citit prima dată, şi nici nu m-am promovat astfel…

          • Acum, ce sa mai spun si eu.Comentariul meu era doar pentru “fericire tarzie” …poate mai tarziu voi avea motive de admiratie, cine stie.

      • Când am primit email-ul cu acest comentariu de la tine, iniţial am crezut că este pentru mine, şi deja îmi începuse o sinucidere în masă a rimelor!… 🙂

        • Fir-ar sa fie!
          provocam cea mai mare tragedieI
          In sfarsit
          bine ca n-ai sinucis nimic
          ba chiar mi-ai zambit.

          Sa ai un sfarsit de saptamana linistit!

          • imi cer scuze c-am avut
            indrazneala de-a incerca
            acum, chiar de la-nceput
            sa ma promovez asa
            nu am vrut sa fiu lipsit
            de bun simt sau de respect
            insa m-a cam ratacit
            lacomia, ce e drept.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »