RSS
 

Caietul cu poezii 24 – Credeam

12 Sep

Citit de 2879ori!

Poezia “Credeam”

 

Credeam


 

Aseară,
aş fi vrut
să mă prăbuşesc
vinovat şi interzis
în mine.
Dar mi-era teamă
să nu mă agăţ
în sentimente inutile,
mi-era teamă
să nu îmi strivesc
gânduri rătăcite,
mi-era teamă
să nu întâlnesc
fantomele de altă dată!

 

Dimineaţă,
am plonjat
împăcat şi indiferent
în mine.
Dar în căderea mea
nu am întâlnit nimic,
în suflet
doar un gol imens
şi rime nesfârşite.
Fantomele din mine
nu au chipuri,
ci sunt rime!

 

Şi eu care credeam!…

 

Cădere

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes
 

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply

 

 
  1. Radu Thor

    12/09/2013 at 10:54

    Fiecare dintre noi ascunde un abis! 🙂

     
    • Adrian

      12/09/2013 at 11:37

      Mai bine sau mai rău! Mulţumesc, Radu.

       
      • Radu Thor

        12/09/2013 at 15:57

        Abisul e abis! Nu stiu daca poate fi rau sau bun pana nu-l cercetez. 🙂 Si atunci, parerea mea poate fi doar subiectiva! 🙂

         
        • Adrian

          12/09/2013 at 15:59

          Nu abisul este mai bun sau mai rău, ci fiecare îşi ascunde abisul în felul lui, mai bine, mai rău!!!
          Abisul e abis! 🙂

           
  2. Centurion

    12/09/2013 at 17:57

    “De priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.”
    Vezi, nu s-a întâmplat nimic rău, ai descoperit versuri inspirate.

     
    • Adrian

      12/09/2013 at 18:11

      Abisul şi sufletul sunt ca două sfere, ce uneori se atrag, alteori se resping, şi când e mai rău… se confundă! 🙂
      Îţi mulţumesc pentru aprecierea ta, Centurion!

       
  3. Antonela

    12/09/2013 at 18:35

    “Aseară,
    aş fi vrut
    să mă prăbuşesc
    vinovat şi interzis
    în mine.”

    Versurile acestea m-au făcut să mă prăbuşesc “vinovat şi interzis/în mine” pentru că nu ţi-am spus, de când te citesc, cât de frumos comprimi visul cu inima. Între cădere şi-nălţare, de la agonie la extaz, printre sau între, pe-acolo-i sufletul.

     
    • Adrian

      12/09/2013 at 21:40

      Nu am ştiut că mă citeşti! Mă bucur foarte tare. Mă bucur că Antonela, că “Sporovaieli” a ajuns printre rimele mele. Mă bucur că ai privit la prăbuşiri interzise şi căderi printre rime, pe acolo pe unde sufletul e gol uneori sau e plin, e abis sau contopit cu un vis…

       
  4. maya

    12/09/2013 at 19:02

    Aseară am văzut un vinovat
    ce vroia sa se prabuseasca in abis
    i-am întins mâna și i-am zis
    Hei, omule!Așteaptă până-n zori
    e dureros să te sfarami
    să împrăștii peste tot
    cioburi de vis.

    Dimineață, nu l-am aflat
    l-am strigat speriată
    hei, omule,
    nu cumva chiar te-ai sfărâmat .
    Din abis
    s-a întors un ecou stins
    heii, sunt viu, al naibii de viu
    numai că m-am încurcat
    între rime și vis.

    Morala
    noaptea este cel mai bun sfetnic,uneori
    orice coșmar sau fantomă dispare în zori

     
    • Adrian

      12/09/2013 at 21:57

      Mă laşi fără replică cu fiecare comentariu al tău, Maria!
      Trebuie să fac un update la “prăbuşire”:

      Aseară,
      în timp ce mă prăbuşeam
      vinovat şi interzis
      în mine,
      am auzit o voce
      strigându-mi cald şi duios,
      şi m-am oprit încurcat,
      agăţat printre rime…

       
      • maya

        12/09/2013 at 22:05

        E bine ca s-au aflat rimele
        la timp sa te-agate
        oricum nu te-ai fi sfaramat
        jos te-ar fi prins doua brate.

         
        • Adrian

          12/09/2013 at 22:22

          Ce bine! Mâine seară mă pregătesc să mă prăbuşesc…

           
          • maya

            13/09/2013 at 12:57

            eu pregatesc din seara asta
            bratele promise
            doua brate cu frunze din copacul cu vise.
            l

             
          • Adrian

            13/09/2013 at 20:53

            A venit seara. Am emoţii. Mă liniştesc. Gata. Sunt pregătit. Mă voi prăbuşi în mine. La “zero” sau la “şi”? Hai la zero. Zero e perfect, ca un abis sau ca un suflet gol. OK. Trag aer în piept. Încep… Trei, doi, unu, zero… Mariaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

             
          • maya

            16/09/2013 at 22:20

            Eu am crezut ca glumesti
            noroc de covorul de frunze
            si de bratele mele
            ca nu te-au lasat sa te zdrobesti.

             
          • Adrian

            17/09/2013 at 15:59

            Îţi mulţumesc pentru că m-ai salvat, Maria!

             
  5. Meyeway

    13/09/2013 at 02:11

    dacă vreți să citiți și un alt tip de poezie, după părerea mea bună, intrați pe http://meyeway.wordpress.com. Iertați-mi promovarea site-ului, însă chiar cred că nu veți regreta.

     
    • maya

      13/09/2013 at 12:26

      Ma asteptam sa gasesc altceva decat cuvinte perechi.Oricum efortul de a le imperechea este de apreciat..

      E usor a scrie versuri
      Când nimic nu ai a spune,
      Insirând cuvinte goale
      Ce din coada au sa sune.

      Am citit postarea cu titlul”fericire tarzie”…las aici comentariul meu, cu scuzele de rigoare cerute lui Adrian.

       
      • maya

        13/09/2013 at 12:28

        Strofa este din poezia” Criticilor mei”-Mihai Eminescu

         
        • Adrian

          13/09/2013 at 13:15

          Eu am citit două, “fericire târzie” plus “atmosferă”. “Atmosferă” e mult mai bună, i-am dat un LIKE şi i-am lăsat un mesaj… de încurajare. E adevărat că eu nu am lăsat niciodată un link la necunoscuţii pe care i-am citit prima dată, şi nici nu m-am promovat astfel…

           
          • maya

            13/09/2013 at 14:56

            Acum, ce sa mai spun si eu.Comentariul meu era doar pentru “fericire tarzie” …poate mai tarziu voi avea motive de admiratie, cine stie.

             
      • Adrian

        13/09/2013 at 13:20

        Când am primit email-ul cu acest comentariu de la tine, iniţial am crezut că este pentru mine, şi deja îmi începuse o sinucidere în masă a rimelor!… 🙂

         
        • maya

          13/09/2013 at 14:53

          Fir-ar sa fie!
          provocam cea mai mare tragedieI
          In sfarsit
          bine ca n-ai sinucis nimic
          ba chiar mi-ai zambit.

          Sa ai un sfarsit de saptamana linistit!

           
          • Meyeway

            15/09/2013 at 00:41

            imi cer scuze c-am avut
            indrazneala de-a incerca
            acum, chiar de la-nceput
            sa ma promovez asa
            nu am vrut sa fiu lipsit
            de bun simt sau de respect
            insa m-a cam ratacit
            lacomia, ce e drept.

             
 
Follow

Vei primi în Inbox orice nou articol postat pe acest blog.

Alătură-te celorlalţi abonaţi:

%d bloggers like this: