Eu am plecat
în secolul ce a trecut,
sau m-am pierdut
nici nu mai ştiu prea bine,
Tu ai vărsat
o lacrimă în plus,
şi tristă ai fugit
în secolul ce vine!…
Durerea a-ngheţat,
gândul mi-e la tine,
căci ne trimitem
sentimente în eter,
Noi suntem două secole vecine,
ce ne iubim,
dar tot în jurul nostru
este căptuşit cu ger!…
Am să-ţi trimit
un ţurţure prin iarnă,
să îl topeşti în suflet
pân’ la poezie,
Iar versurile
să te sechestreze tandru,
până ce secol şi cu secol
se întâlnesc pentru vecie!…
Am mai trecut o dată pe aici , am citit versurile(atât eram de curioasă), am plecat şi am revenit să-ţi las două vorbe. Cumva, nu am decât unul: perfect. Dar pentru că am zis două, mă repet: perfect, Adrian!
Foarte frumos!
Am totusi o mica obiectie:
„sechestreze” mi se pare mie ca nu-i la locul lui, dar nu sunt critic.
Adica nu curge muzical, intrerupe cumva.
Sper sa nu te superi.
Mulţumesc mult, Radu! Nu mă supăr. Poate că nu este foarte muzical, dar în construcţia versului, „sechestreze” este un verb lung care dă o notă de echilibru cu versul următor, şi crează contrast cu adverbul „tandru”!
Am folosit deja de vreo două ori cuvântul „răsfăţat” în ultimele zile, adică eu mă simt răsfăţat. Mă obligi să îl folosesc a treia oara, sau a câta o fi. Vienela, azi m-ai răsfăţat! 🙂 Îţi mulţumesc pentru încurajare!
11 Comments
Sublim!
Când eşti aşa „scurtă” mă tem de contrariul! 🙂
Îţi mulţumesc oricum ar fi, Alma!
Am mai trecut o dată pe aici , am citit versurile(atât eram de curioasă), am plecat şi am revenit să-ţi las două vorbe. Cumva, nu am decât unul: perfect. Dar pentru că am zis două, mă repet: perfect, Adrian!
Eşti o drăguţă. Mulţumesc mult, Adriana!
Foarte frumos!
Am totusi o mica obiectie:
„sechestreze” mi se pare mie ca nu-i la locul lui, dar nu sunt critic.
Adica nu curge muzical, intrerupe cumva.
Sper sa nu te superi.
Mulţumesc mult, Radu! Nu mă supăr. Poate că nu este foarte muzical, dar în construcţia versului, „sechestreze” este un verb lung care dă o notă de echilibru cu versul următor, şi crează contrast cu adverbul „tandru”!
secol cu gheata
secol cu soare
franturi de viata
lacrimi de sare
nascand izvoare
spaland incet
dureri de poet.
Daca as scrie” sublim” as spune prea putin.
Aştept cu nerăbdare fiecare comentariu al tău! Îţi mulţumesc mult, Maria.
dureri de poet
se spală-n îzvoare,
născute din rime
evadate din soare!
Am citit multe poezii frumoase de-a lungul timpului, dar esenta pe care am extras-o de aici este deosebita… Primeste sincerele mele felicitari!
Am folosit deja de vreo două ori cuvântul „răsfăţat” în ultimele zile, adică eu mă simt răsfăţat. Mă obligi să îl folosesc a treia oara, sau a câta o fi. Vienela, azi m-ai răsfăţat! 🙂 Îţi mulţumesc pentru încurajare!
ne chinuim
să-nșiruim
două vieți lungi într-una,
dar de-s opuse,
de Cronos duse,
de mult apuse,
nici că ne-așteaptă vreuna.
Genială poezia dumneavoastră!