Poezia “Strămutare” 

 

Strămutare


 

Sentimentele mi-au îngheţat pe faţă,
Doruri de “Luceferi” mi s-au dus,
Îmi e poezia atârnată de-un fir de aţă,
Şi de gânduri negre am fost supus!

 

Gerul limpede mă înconjoară,
Gândurile mi s-au prăbuşit,
Lumea mă priveşte într-o doară,
Doamne, cât sunt de sfârşit!

 

Din când în când Thanatos îmi vorbeşte,
Din sufletu-i de gheaţă mă cere înapoi,
Spiritul mi-e ţurţur, când materia mă goneşte,
Mai poate oare cineva să mă păstreze lângă voi?

 

Neputincios şi trist mă-ndrept spre izbăvire,
Acolo nici în versuri nu există îngrădire!

 

Time

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:


7 Comments

  1. Ce ciudat! Tu descrii atat de fain in prima strofa exact starea mea de azi….E o poezie puternica … frumos scrisa (pentru ca nu are autor cunoscut, presupun ca tu esti “creatorul”.)

    • Chiar ciudat! Amândoi avem o zi tristă! Am găsit dimineaţă un bileţel în geam cu această poezie! 🙂

  2. Ce tristă este vara când bat futuni de gheață
    când disperarea strigă-n lacrima de dor
    când visul cel frumos e acoperit de ceață
    când versul are gratii și chiar poeții mor.

    Ce tristă-i geruirea când gândul rătăcește
    Prin văi de dejnădejde și abisuri cu noroi
    Când a-nghețat poetul și drumul nu-și găsește
    Să meargă spre înainte și nu spre înapoi .

    Poete, pentru tine voi deveni tâlhar
    Din cer voi lua o ursă mare ca să ți-o dau în dar.
    sa ai din nou busola, sa te intorci la noi
    sa ne scrii cald poemul 21, poemul 22.

    • Chiar nu mai este nimic de adăugat la un comentariu atât de frumos şi special! Poate poemul 21.
      Îţi mulţumesc pentru comentariul tău, Maria.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »