Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Toată munca unui sportiv are ca scop pregătirea pentru competiţii oficiale. Acolo se vede cât de bine este pregătit, acolo se vede talentul lui, acolo se vede mâna antrenorului. Arena “oficială” este locul după care tânjeşte în miile de ore pline de muncă, de chin, de suferinţă. Da, suferinţă! Pentru că, această muncă asumată este aidoma unui ocnaş condamnat de bunăvoie la galere. Până şi visele îi sunt colorate cu vuietul tribunei, cu aclamaţii şi zâmbete, cu trofee şi medalii ce sclipesc provocator. Fiecare secundă, fiecare picătură de transpiraţie, fiecare durere, toate sunt născute pentru momentul inegalabil când sportivul pătrunde în arenă, când singur cu propriile emoţii se luptă pentru a se autodepăşi, pentru a bucura inimile spactatorilor şi pentru a câştiga gloria lumii.
Ca de fiecare dată şi în ziua aceea ne întâlniserăm toţi patru. De obicei ne întâlneam la Florin acasă. Nu ştiu de ce, poate că toţi împreună ne simţeam mai bine acolo. Avea ceva special acel apartament în care locuia Florin şi cu părinţii lui, sau poate personalitatea lui ne atrăgea acolo. Era unul din cei mai inteligenţi copii din generaţia mea, eram colegi de clasă şi colegi de bancă. Ne-am făcut jocurile obişnuite şi după multă zbenguială, obosiţi, ne-am luat o pauză. Florin a luat o carte de pe masă. “Vreţi să vă citesc ceva?” Ne-am aşezat cuminţi pe canapea ascultându-l. În acel moment am intrat pentru prima dată în contact cu frumoasa lume a cavalerilor medievali, a spadasinilor, a muschetarilor, a regilor, a cardinalilor, a curtezanelor, a intrigilor de la curtea Franţei. Florin ne-a citit un capitol întreg din romanul “După douăzeci de ani” de Alexandre Dumas.
Printre colegii mei de muncă am descoperit cu bucurie şi surprindere un adevărat artist. Mai corect spus… este o adevărată artistă. Colega mea confecţionează de mulţi ani păpuşi. O pasiune ce a ţinut-o ascunsă de ochii noştri până acum. Cu totul întâmplător i-am remarcat creaţiile cu ceva săptămâni în urmă, toţi colegii mei fiind impresionaţi de frumuseţea acestor păpuşi. Nu este greu de închipuit că, din acel moment mulţi dintre colegi, în special cei care au copii, i-au comandat diferite păpuşi. Şi au încurajat-o pe Păpuşăreasă să îşi scoată “în lume” frumoasele sale creaţii.
“Unduindu-şi” – Gând din cuvânt
Dimineaţa
Unduindu-şi umbrele
printre crengi înfrigurate,
dimineaţa lăcrimează
solfegii pe clape
de frunze renăscute.
Moderato…
încep crenguţele
să tremure,
una câte una,
în dirijarea adierilor
primăvăratice,
şi-n arcuşul
razelor de soare!
“Unduindu-şi” – Un cuvânt născut dintr-un gând, sau un gând captiv într-un cuvânt, totul într-un joc ireal!
Se mişca din ce în ce mai greu. Fiecare pas devenise un chin, era o umbră strivită de oboseală ce îşi muta forma într-o lentoare greu de imaginat. Ceilalţi se mişcau mult mai dezinvolţi, parcă erau într-o joacă. Erau cu câţiva paşi în faţa lui, glumeau, râdeau, cântau. Cum pot să se simtă aşa de bine? Şi el a venit aici pentru a se simţi bine, pentru a se bucura de aerul ăsta minunat. Şi ce are în schimb? Parcă a luat foc şi se mişcă în reluare. În general nu este dornic de astfel de experienţe, dar… de această dată s-a lăsat antrenat de colegii săi de birou.
Autor: Liliana
În urma articolului meu “Sunt nepoata unui deţinut politic” publicat pe acest Blog, Adrian mi-a propus să continui pe această temă.
M-am gândit mult şi în cele din urmă mi-am spus că, având în vedere ce au trăit bunicii noştri şi indirect părinţii noştri, noi avem obligaţia să scoatem la lumină crâmpeiele de istorie, trăite de familiile noastre. Scopul este ca generaţiile tinere să cunoască adevărul despre această istorie recentă, pentru ca astfel de momente să nu se mai repete.
Pentru ce au fost arestaţi aceşti oameni?
Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Ascuţitor” – Gând din cuvânt
Ascuţitor
M-am furişat vinovat
printre gândurile tale,
căutând un drum
închipuit.
M-ai lăsat
să pătrund adânc,
trecând pe lângă
semne schimbate şi
m-ai rătăcit
între gesturi,
între priviri.
Mă învârt trist
prin cotloanele
indiferenţei tale,
prizonier înşelat
de propriile himere.
Lasă-mă să ajung
pe retină, să-ţi văd
sufletul pustiu!
Sau, mai bine,
trimite-mi un gând
ascuţitor…
“Ascuţitor” – Un cuvânt născut dintr-un gând, sau un gând captiv într-un cuvânt, totul într-un joc ireal!
Poezia “Radical din iubire”
Ceapa
Ceapa
De la capătul tramvaiului mergeam trei kilometri pe jos până în satul bunicilor mei, bunicii din partea mamei. Intram în comuna Căţelu pe drumul principal şi după câteva sute de metri o coteam la stânga, pe una din uliţele pietruite. Treceam pe lângă cimitirul satului şi la mică distanţă o luam printre câmpuri, pe drumul de ţară ce lega comuna de satul Manolache. Îmi aduc aminte de praful pe care îl luam în picioare pe acel drumeag, părea că înotăm, şi de arşiţa ce ne sâcâia până ajungeam în sat.
Urmând exemplul Kărluţei şi Măriuca a început să cocheteze cu sportul. “Tati, şi eu vreau să iau medalii!” A văzut de atâtea ori înregistrări cu Kărluţa patinând şi mai târziu făcând gimnastică aerobică, încât îşi doreşte să calce pe urmele ei. Această atitudine a Măriucăi nu poate decât să mă bucure. Îmi aduc aminte când Maria avea 2 ani jumate şi am alergat împreună cu ea un tur de parc, de IOR, peste 3 kilometrii (cu mici opriri). Tot timpul când mergeam în parc, în primul rând îşi dorea să alerge. Eram convins că e făcută pentru atletism.
Din ciclul “Poveşti din gârla satului”
La Fedeleş* – Duzina de cuvinte
Prima parte: Ielele
Continuare…
Vacanţa de vară se dusese deja, se terminase ca o ploaie torenţială de vară lăsându-mi sufletul plin de stropi, stropi de senzaţii necunoscute până atunci. Mă întorsesem de la ţară, din satul vâlcean Casa Veche, din satul vacanţelor mele de vară, mă întorsesem cu sufletul strâns şi înfrigurat, cu gândurile rătăcite de dor, alergând nebune peste câmpuri, închipuind gârle şi poieni la marginea asfaltului bucureştean. O bucăţică din sufletul meu rămăsese acolo, la marginea satului, dincolo de gârlă, pe poiana de pe Fătu. Acea bucăţică din mine se împărţise în frânturi ce se ascundeau în cosiţele ei, frânturi ce rătăceau prin ochii ei sclipitori, îi dezmierdau obrajii şi i se odihneau în colţul gurii. Şi în fiecare secundă o simţeam şi tânjeam după ea.
Şi România contează! Şi în România se pot demara proiecte importante, proiecte cu implicaţii sociale. Şi în România se pot implementa proiecte ce urmăresc dezvoltarea comunităţilor în care activăm prin susţinerea de activităţi locale şi naţionale. Şi tu poţi fi parte a unui astfel de proiect! Da! Într-un astfel de proiect se poate implica orice student de la orice universitate din ţară, orice student pasionat de tehnologie, orice student creativ şi ingenios, căruia îi place munca în echipă şi care visează să dezvolte aplicaţii pentru a ajuta societatea din care face parte.
Allview împreună cu Universitatea Transilvania, Primăria Braşov şi Centrul pentru Diplomaţie Publică organizează Entrepreneurship, un proiect ce are ca scop promovarea în ţările Uniunii Europene a aplicaţiilor studenţilor români pasionaţi de programare. Evenimentul va avea loc în 28 şi 29 martie 2014 în Aula Universităţii Transilvania din Braşov.
Cum se va desfăşura acest eveniment maraton? Echipe de studenţi formate din doi până la patru membri, timp de 24 de ore, vor dezvolta o aplicaţie sub sistemul de operare Android, o aplicaţie cu utilitate socială. La finalul competiţiei, un juriu de specialitate va premia cele mai bune 3 proiecte. Toate lucrările din concurs vor fi donate Comisiei Europene, asigurându-se astfel promovarea lor, excepţie făcând drepturile de proprietate intelectuala.
Startul competiţiei se va da vineri, pe 28 martie la ora 12.00 şi se va încheia sâmbătă, 29 martie la ora 11.00. Jurizarea proiectelor se va face sâmbătă, 29 martie, între orele 11.00-14.00.
Un reprezentant Google va participa la eveniment şi va susţine o prezentare despre resursele Android şi modele de aplicaţii create în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi. Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc în prezenţa Comisiei Europene, a membrilor Corpurilor Diplomatice şi a reprezentanţilor mediului de afaceri.
Premiile sunt oferite de către compania Allview şi constau în următoarele device-uri:
-
Premiul 1: cate 1 smartphone Allview X1 Soul pentru fiecare membru al echipei;
-
Premiul 2: cate 1 smartphone Allview X1 mini pentru fiecare membru al echipei;
-
Premiul 3: cate 1 tableta Allview Viva i8 pentru fiecare membru al echipei;
Un astfel de eveniment este o bună oportunitate pentru orice student din România. Dacă tu eşti acela, intră pe entrepreneurshipbv.ro şi înscrie-te!
Şi România contează!
“Viaţa” – Gând din cuvânt
Viaţa
Fiecare bătaie zvâcneşte într-un ritm egal şi sacadat. O umbră dispare şi reapare sincron cu pulsul resimţit, parcurgând un spaţiu izolat, un spaţiu închis. Bucăţi de umbră vor să evadeze, să rupă zăgazurile universului cunoscut şi să evite aceleaşi mişcări parcurse într-o infinitate constrânsă. Sunete însoţesc încercările nereuşite, fără să scape din ritm chinul impus. Sclipiri găuresc umbre şi se zbat înfiorate, apoi se sting neputincioase. Rămân doar senzaţii bănuite ce uşor, uşor, se întorc şi recompun umbrele inutile. Sunt doar nişte umbre chinuite de gânduri! Iar viaţa e plină de umbre!
“Viaţa” – Un cuvânt născut dintr-un gând, sau un gând captiv într-un cuvânt, totul într-un joc ireal!
Deşi sunt aproape trei ani de când stadionul “National Arena” a fost inaugurat, aseară am fost pentru prima oară să îl văd şi să mă bucur din tribunele sale de un meci de fotbal. E un stadion superb, iar la un meci al naţionalei atmosfera este incendiară. Aseară am anulat embargoul asupra arenei, în cinstea alegerii unui nou preşedinte la Federaţia Română de Fotbal. Sunt convins că nu va trece mult până vom scăpa şi de Piţurcă, de data asta definitiv, va intra în istorie fără drept de come-back. Ajunge, e prea urât fotbalul “dirijat” de el!
Datorită lor am trăit stări de o exuberanţă colectivă nemaintâlnită. Doar decembrie 1989 a fost peste momentele de care vreau să amintesc. Am ieşit în stradă, am scandat, am ţipat, am mărşăluit prin cartier, am chiulit de la muncă, am bătut în tomberoane, am suflat în trompete, picioarele îmi tresăreau pe sub masă în timp ce ochii erau lipiţi de ecranul televizorului şi baleiau între el şi tavan, invocând ajutorul divin. Toate acestea le-am trăit frenetic datorită unei generaţii de excepţie a fotbalului românesc, o generaţie crescută şi educată (paradoxal sau nu!) în ultimul deceniu al epocii ceauşiste. Generaţia de Aur, generaţia ce a fost la cinci minute distanţă de o semifinală uluitoare, cu Brazilia, de campionat mondial… în afara terenului de fotbal este o mare deziluzie! O repet, Generaţia de Aur, generaţia lui Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu, Răducioiu, Lupescu, Stelea şi ceilalţi… această generaţie este o mare deziluzie!!!
Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
